Înapoierea cheii Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Tristeţea, ea, nu este gând ea lucru este. Mănânc-o, dacă ai cu cine! Durerea vieţii e un lucru, - nu contemplarea lui. Mi-e dor să potsă nu-mi mai fie dor de tine.  Margareta Paslaru - Inapoierea cheii (Mi-e dor)

Dacă alți oameni nu înțeleg comportamentul nostru - și ce? Rugămintea lor de a face doar ce înțeleg ei este o încercare de a ne dicta. Dacă asta înseamnă să fii "social" sau "irațional" în ochii lor, așa să fie. În mare parte ei resping libertatea noastră și curajul nostru de a fi noi înșine. Nu...

    Lauda suferinţei-Lucian Blaga   Atâţia dintre semeni nu prea ştiu ce să înceapă-n zori cu suferinţa. Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul chemat...

  De ce dai voie vântului De ce dai voie vântului să umble Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească? E mângâierea lui, făcute-n tumbe, Mai caldă, mai suavă, mai cerească? Sunt degetele lui fâlfâitoare Mai meştere în joc, mai fără număr Când te cuprind din cap până-n picioare, Când îţi dau jos...

Hai sa ne jucam astazi cu ideile, hai sa ne imbratisam amintirile. Nu am mai scris de ceva vreme text pe blog, text liber, izvorat din calea lactee a sufletului, text d-ala de starnit emotii, lacrimi sau "fete triste in batiste". Incercam impreuna? Sa parcurgem un text, sugubetilor, nu va...

Pleacă de lângă oamenii care te pun la pământ. Pleacă de lângă luptele care nu vor fi niciodată rezolvate. Renunță la a încerca să mulțumești oamenii care nu vor vedea niciodată valoarea ta. Cu cât te îndepărtezi mai mult de lucrurile care îți otrăvesc sufletul, cu atât vei fi mai sănătos. ~ ...

  Subţirica din vecini de George Coșbuc Ea mergea căpşuni s-adune, Fragi s-adune Eu şedeam pe prag la noi. Ea, ca şarpele prin foi, Vine-ncet, pe ochi îmi pune Mâinile ei mici şi moi, În ureche-o vorbă-mi spune, Râde lung şi fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l ţine, Strâns îl ţine, Că-i piept...

  Odă (în metru antic)   Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii.   Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce.. Pân-în fund băui voluptatea...

  A patra elegie O, arborii vieţii, când în iarnă? Nu suntem una. Nici ca păsările-nştiinţaţi în drum spre sud. Zăbavnic şi-ntrecuţi, aşa, deodată, ne-agăţăm de vânturi şi cotropim un iaz nepăsător. Deodată ştim şi floare şi-uscătură. Şi undeva mai umblă lei, şi nu ştiu, cât sunt măreţi, de...

Mi s-a sugerat zilele trecute sa scriu ceva despre minciuna. Sensibil fiind in fire de la rorula pana-n vena cava am socotit ca e frumos sa dau curs acestei dorinte. "Minciuna" ... deci... ce subiect ar putea sa fie! Numai ca, eu rebel ca un CopilRau ce ma autointitulez, am gasit de cuviinta...