aoleu! stiti foarte multe despre serpi. va pasioneaza...
folositi si dv un echipament de protectie...acum cu pandemia se gasesc

Rautati gratuite fara nici o legatura cu scrisu..literatura.poezia ....imi place sa cred ca cititori acestui blog au anumita cultura,grad de intelegere,educatie si mai ales bun simt..

La mulți ani!

La Multi Ani!!!

La multi ani!

Din an în an

Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moş Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei străbun.
Azi cu strămoşii cânt în cor
Colindul sfânt şi bun,
Tot Moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun.

E sărbătoare şi e foc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.
Acum te las fii sănătos
Şi vesel de Crăciun.
Dar nu uita când eşti voios
Creştine să fii bun

Fie ca Sărbătoarea Crăciun sa va aducă zile senine,pace și bucurii!

"Am văzut măști frumoase care ascundeau multă agresivitate.
Am văzut oameni care se prefăceau a fi smeriți, "cu frică de Dumnezeu", însă care emanau o răutate copleșitoare.
Am văzut oameni care propovăduiau bunătatea și iubirea, însă urau cu înverșunare.
Am văzut oameni care îți zâmbesc, dar care atunci când le întorci spatele îți "înfig cuțitul în spate".
Am văzut oameni care păreau aroganți, însă în interior erau buni, blânzi și calzi.
Am văzut oameni duri care știau ce înseamnă empatia și ajutorul necondiționat.
Am văzut oameni săraci care ofereau cu bucurie din puținul lor.
Am văzut oameni cu chipul brăzdat de urme ale durerii care erau nespus de frumoși în interiorul lor.
Nu te lăsa impresionat de aparențe.
Oricum ți-ar părea la prima vedere un om, străduiește-te să vezi și dincolo de masca lui.
Caracterul unui om se reflectă în congruența dintre aparența, gândurile, cuvintele și faptele sale."

Dacă iubești fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viața toată.

Și-ți lasă-n suflet un amar
Și în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ș-un amor care-ar fi fost
Viața ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
Din liniștea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării.

Și ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieții valuri bat
Călătorind spre dânsul.

Și dau cadențe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poți ajunge.

Zâmbește trist cu raze reci
Speranțelor deșarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.

Ș-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niște stepe;
Iar nopțile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poți pricepe.

Mihai Eminescu

"Mi-am îngropat cuvintele de dragoste în pământ
și beregata mi-am spânzurat-o de gât.
Precis că sunt sfânt
și numai atât.
Cele două picioare nici nu le mai simt
și nici tălpile cu care merg mereu.
E absolut sigur că nu mai pot să mint.
Precis că sunt zeu.
Mi-am azvârlit dinții din gingie
și sabia mi-am descins-o din șold.
Precis că inima mea este vie
și că eu sunt mort.
Dar mi-am întors capul și m-am uitat înapoi,
la doi ochi îngenați,
cu ochii mei doi
și împărați.
Ce-o mai fi cu mine, te întreb acum,
oare oi mai fi fiind,
de este în ființa mea jar și fum,
dor și jind?"