"Aprecieri" si/sau Aprecieri

"Iubiți, de-aceea, cât vă place,
fiți veseli și petrecăreți,
că pân’ la urmă, orice-ați face,
capetele vi le pierdeți.
Nerozi ajung cei prea iubeți:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeți.
Ferice-i care nu le știe!
Orfeu, care din flauturi
și din cimpoi da zvon vrăjit,
de câinele cu patru guri,
cerber, aproape fu-nghițit.
Narcis, că prea mult și-a iubit
chipul cel plin de gingășie,
în puț adânc s-a prăbușit.
Ferice-i care nu le știe!
Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,
își puse strai de țesătoare,
printre muieri, la războit.
David, crai și profet vestit,
la băi o coapsă durdulie
văzând, pe Domnul l-a hulit.
Ferice-i care nu le știe!
Amon căzu în dezonoare,
(cică plăcinte a mâncat),
cu Tamar, ce rușine mare,
chiar sora lui, urcând în pat.
Irod, (nu-s basme), l-a scurtat
pe Sânt Ioan de scăfârlie,
doar pentru danțuri și cântat.
Ferice-i care nu le știe!
De mine, bietul, să mai zic:
m-au bătut gol, ca pe-un mișel,
ca rufa-n râu, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru’ acel
decât Catrina de Vaucelles?
Noel, când luam pe scăfârlie,
la praznic fu părtaș și el.
Ferice-i care nu le știe!
Dar tinerelul ăsta oare
de fete crezi că s-ar lăsa?
Nici de l-ai arde la frigare
ca pe-un călar pe mături, ba!
Prea-s dulci și au pe vino-’ncoa’.
Dar să le crezi, e nebunie,
blonde ori brune-s tot așa.
Ferice-i care nu le știe!"

Iti iubesti copilul?!
Indiferent cat ,cum este il iubesti..orice ar face...
Iti iubesti Parinti?!
Indiferent..cum s-au purtat ..sau orice ar fi facut..
Daca poti iubi un alt om asa....asta cred ca e Iubire neconditionata...
Omul iubit..e agresiv verbal,fizic,minte,e gelos,posesiv..
si copilul..copii...si parinti...pot fi....Iubirea ramane...daca e.. Iubirea nu e egoism...nu se raporteaza ..la eu...
Iubirea e inima,suflet, simtire...nu o ecuatie matematica...Nu trebuie sa fiti de acord cu mine..nici eu nu sunt de acord cu Dvs....sau poate in unele pucte..Acultand pe celalalt ,incercand sa intelegi..sa vezi alta perspectiva..

Perfect adevarat, multumesc pentru corectie. Acolo mai scrie insa si "nu putem suporta la infinit....". Infinit se defineste conform aceleiasi surse de informare ca a d-voastra ca fiind: "Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp;" Ati retinut nuanta...."inepuizabilă pentru cunoaștere-ceea ce nu are sau pare că nu are limită". Pe cale de consecinta, iubirea neconditionata nu poate ramane asa indiferent de conditiile de exprimare, ea se poate schimba, pentru ca, nu-i asa, intr-un sistem referential, singurul lucru constant este schimbarea.

Putem iubi neconditionat pe oricine dar nu putem suporta la infinit ifosele, aerele, vedetismele, anguasele sau frustrarile oricui!"

Citește mai mult: https://copilrau.webnode.ro/news/iubirea-neconditionata/


necondiționat, necondiționatăadjectiv

1. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve.
sinonime: neîngrădit

Fii tu insuti! Tu Om Frumos (ca tot ne plac acesti oameni frumosi), tu esti cartile pe care le citesti, filmele pe care le vezi, oamenii pe care ii intalnesti si relationezi cu ei, felul acestei socializari, visele tale, conversatiile pe care le ai si scrisorile de genul asteia care iti dau dovada sensibilitatii tale. Tu esti tot ce iei din toate astea, tu esti experienta de viata avuta, tu esti suma faptelor tale. Tu esti totul. Zgomotul si placerea ploii, razele de soare si intunericul taiat de luna. Se spune ca sa ai grija cu cine te insotesti ca asta iti arata cine esti. Invata din orice experienta neplacuta si incearca sa nu o mai repeti. Traian Dorz are o poezie (pe care ti-o recomand) pe tema asta. Inchei cu cateva versuri din ea.
"Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci"

Scrisoarea unui om imperfect

Îți scriu ție, omule, tu, cel care faci parte din viața mea. Nu contează cum te numești. Nu mă adresez cuiva anume, ci fiecărui om pe care-l cunosc sau nu.

Îți scriu și-ți spun așa: eu nu sunt un om perfect, să știi. Am defecte cu grămada. Am temeri la care uneori mă gândesc nopți la rând. Am lacrimi pe care le plâng pe ascuns sau pe care nu le plâng deloc. Am visuri abandonate și visuri la care momentan nu îndrăznesc să visez. Am și visuri la care mă gândesc de mult timp și care nu s-au împlinit nici până în ziua de azi. Am regrete care uneori îmi țipă în urechi. Am amintiri despre care nu vreau să vorbesc. Pentru că-mi fac rău.

Să știi că nu am luat întotdeauna cele mai bune decizii. Din gura mea nu au ieșit întotdeauna cele mai frumoase cuvinte și nici cele mai potrivite sfaturi. Nu m-am purtat de fiecare dată impecabil și nu am fost mereu pe placul tuturor.

Uneori nu răspund la telefon, nu pentru că am ceva cu persoana care sună, ci pentru simplul motiv că în acele momente sufletul și vocea mea nu vor să se facă auzite. Dar asta se întâmplă foarte rar.

Sunt lucruri despre mine, cum ar fi faptul că scriu, pe care nu l-am spus celor mai apropiați oameni, dar pe care alții, pe care îi cunosc de mai puțin timp, le cunosc.

Nu mă consider nici un om foarte frumos, fizic vorbind. Da, știu că frumusețea e de fapt cea interioară, dar spune-mi tu mie, câți mai privesc în interior? Am o neîncredere în mine care uneori mă sperie… Am obiceiul de a crede în oameni și de a-i ierta destul de ușor.

Nu sunt un om perfect nici pe departe… și de multe ori nu înțeleg cum de mi se spune că sunt minunată și că am un suflet minunat. Nu mă consider atât de minunată precum mă văd alții. Mă văd normală, obișnuită. Și dacă mi s-a spus să nu mă compar cu alții, eu totuși, undeva în adânc, o fac… în unele privințe.

Am de muncit în ceea ce mă privește. Cred că mai e până la acel om minunat pe care îl văd unii în mine. De asta spun că oamenilor le trebuie răbdare cu mine. Răbdare și înțelegere. Multă.

Cei mai mulți mă privesc și mă descriu subiectiv, pentru că mă iubesc și nu mi-ar spune niciodată ceva care m-ar răni. Dar ei sunt subiectivi, repet. Ei știu doar ce le arăt eu, amănuntele nu le cunosc. Ei mă îndrăgesc datorită unor cuvinte pe care li le-am spus cândva și datorită faptului că nu am refuzat niciodată să-i ascult și să încerc ulterior să le spun că va fi bine…

Mă îndrăgesc pentru glumele pe care le fac și pentru momentele în care gândurile mele au coincis cu gândurile lor.

Sunt un om foarte sensibil, chiar dacă uneori par a fi cel mai puternic. Mă atașez de oameni și de locuri destul de repede și după ce le las în urmă, plec cu dorul alături de mine. Sensibilitatea asta poate fi o calitate, dar poate fi și un defect. Pentru că e de ajuns să-mi arunci un cuvânt și să mă prăbușești, la fel cum poți să-mi spui ceva și să-mi înseninezi ziua. Puțini știu asta și poate că mulți vor spune că nu e bine… Da, nu e bine, dar ce pot face?
Ultimul lucru pe care îl vreau e să dezamăgesc. Și totuși am făcut-o. Și crede-mă că înainte să doară pe cel pe care l-am dezamăgit, mă doare pe mine. Cu toate astea, mi-e frică de ziua în care nu îmi va mai păsa, asta dacă va exista vreodată o astfel de zi. Mi-e frică de ziua în care voi lăsa pe fiecare să spună ce vrea, iar eu îmi voi continua drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nu sunt perfectă, omule drag, sunt un om ca și tine. Un om care greșește, care plânge, care uneori se ascunde în propria carapace, un om care are nevoie de oameni la rândul său, dar care de prea puține ori le cere ajutorul, un om care duce doruri, care e dependent de iubire și lucruri frumoase.

Un om care atunci când primește câteva cuvinte calde, spuse din suflet, se transformă într-un copil mic care absoarbe fiecare silabă ca pe o gură de aer proaspăt.

Un om căruia i se umezesc ochii când e nedreptățit și rănit, un om care iubește să-și pună sufletul mai mult pe hârtie, deși de multe ori și-l pune și-n palmele blânde sau nu ale oamenilor…

Un om care uneori vorbește prea mult, iar alteori tace mâlc.

Un om. Atât.

Cu drag, Un om imperfect."

Cu tine-am invatat iubirea

....din motive de copyright am fost nevoit sa inlatur poezia de aici. Versurile in cauza fac parte din sacralitatea universului literar al "unui autor" deci nu este bine sa apara free in spatiu public deocamdata. Cu speranta ca nu am generat furtuni, dezamagiri sau suparari cu stergerea poeziei astept cu interes si alte postari ale dumneavoastra. Legale insa! CR_dixit

Va multumesc pentru postare, va multumesc pentru versuri. Ma bucura orice constatare ca inca se mai citeste poezie. Poezia nu e pentru toată lumea și pot să înțeleg asta! Oamenilor cărora nu le place poezia nu sunt de condamnat, nu îi consider artificiali și nu îi judec. Nu înțeleg însă persoanele care nu vor să guste măcar din acest desert oferit prin cuvânt, dar continuă să râdă pe la spate de cei care consuma poezie.

"Hai într-o zi să rescriem
Povestea noastră de veche iubire.
Nedescifrată, uitată, promisă,
De alţii ferită, de alţii închisă,
Cu umbre înalte, secrete, o mie,
Cu tot ce-am uitat şi cu tot ce se ştie,
Să ne întoarcem în vieţi ne-străine,
Liberă eu, şi tu - tot ca mine."
(Zina Zen)

Dupa cum sunt convins ca ati observat, acest site a avut o perioada de inactivitate fiind trecut in conservare cativa ani. Pentru justa dumneavoastra informare timpul nu "se fura" niciodata de la altii sau de la alte indeletniciri, timpul doar se investeste. Cateodata cu folos. Timpul este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune după toate constatările ireversibilă din trecut, prin prezent, spre viitor.