"Aprecieri" si/sau Aprecieri

S-a făcut cam rece in inimile noastre. E rece-le din NOI. De ceva timp îmi simt sufletul cum tremură, un tremurat nervos aproape și nu de prea bine, ci de prea frig. E frig, e negura, e neliniste. Iți simt si tie răsuflarea rece cum îmi îngheață pielea cu fiecare cuvânt pe care mi-l spui, în loc să mi-o încălzească cu fiecare privire, cu fiecare mangaiere sau gand. Cu fiecare margine de pat. Ne-am așezat împreună pe canapea, eu singur într-un ocean înghețat de lipsuri de tine și dorințe neîmplinite, tu - protejându-ți sufletul de răcoarea dintre noi, punându-ți haine tot mai groase de care eu nu mai pot trece. Nu mai pot trece asa ca altadata. S-a schimbat sau te-ai schimbat. Eu îți spun că mi-e rece, tu ridici din umeri poate nu doar a nepasare, cine stie, căci am văzut cum ți-ai îmbrăcat sufletul în pulovere de indiferență și nepăsare pentru a te proteja de frig. De frig si de mine totodata. E ca un scut (pentru cine oare), platosa de protectie, dar tu nu stii inca un lucru. Ar trebui sa te temi mai mult de tine decat de mine. Ma gandesc ca parcă nici să te condamn nu pot, poate ca și eu aș face la fel dacă aș reuși să îmbrac acele pulovere, sa ridic acele scuturi in fata ta. Dar nu pot.

Drumul pe care l-am ales e pustiu
Să ne mai întâlnim o dată ar fi prea târziu
Eu te-am iubit ca un nebun şi cu ce am rămas
Un vis frumos şi câteva amintiri fără glas! (CALEnDAR - În al nouălea cer)

Daca as reusi, daca as putea sa trec peste, daca… Eu te rog să-ți reaprinzi căldura sufletului, tii minte fierbinteala lui, a sufletului? Al tau, al meu? Tii minte acea caldura care ne obliga pe amandoi sa ramanem goi mai mereu cand eram impreuna. Acea caldura, acea arsita, acea sete reciproca a unuia fata de altul se simtea pretudindeni. In aer, in suflet, pe piele, in pat. As vrea să mă pot adăposti din nou acolo de vântul rece ce-mi furnica venele, vant taios, crivat ce sufla de ceva vreme, între noi. Tu îmi spui că ți-au cam înghețat, de un timp, sentimentele. Vorbeam de vant, ar fi bun macar un austru, vant cald si uscat, macar de-ar aduce seceta, tot mai buna-ar fi decat raceala asta. Seceta o puteam combate mai apoi impreuna cu nelipsita ta sticla de apa, carata pretutindeni si de care uitai repetitiv in orele noastre de dragoste. Îmi frec mâinile și mă apropi de tine. Fac un gest nebunesc pentru vremea asta, pentru vremurile astea. Îmi deschid sufletul către tine după o perioadă atât de lungă de timp. Vezi? E încă jar, încă mai putem reaprinde focul. Grabeste-te, sufletul e deschis si jarul viu de la vantul de afara. Nu va tine insa mult asa. Ard repede pe dinauntru. Si Focul Nostru a ars repede. Te rog, ajută-mă să-l reaprind cât încă mai pot. Focul, caci despre el vorbeam. Aprinde focul, te rog!

Focul tau e stins, tu ți-ai oprit căldura când sufletul tău n-a mai primit atenție și timp. Si nici incredere din partea mea. Vii și imi spui că nu mai găsești nicio scânteie ca s-o poți reaprinde. Nici eu, dar am inca jar cum iti ziceam. Te rog să cauți mai bine si tu în interiorul tău, acolo unde zac amintirile cu Noi, unde ai adăpostit primele noastre săruturi, privirile egale ce ni le aruncam dimineata ori seara pe furis, cuvintele de "te iubesc" și" mi-e dor de tine", atingerile timide ale mâinilor noastre aparent intamplatoare neobservate de nimeni, când - credeam noi, uneau două destine. Cuvintele care zburau intre noi, inainte si-napoi, roseala din obraji cand vreun apropo prea sugubat perfora cenzura autoimpusa reciproc. Le-ai găsit in suflet, așa-i? Le-ai gasit in amintiri? Sunt încă acolo? Spune-mi că în cămara aia este cald și bine, spune-mi că au rămas resurse chiar și doar pentru un singur foc. Si mai spune-mi ca nu va fi un foc de paie. Un simplu foc de paie. Mai ști ce îmi spuneai pe vremea când trupurile nostre erau lipite fizic și sufletele nostre împreună ne încălzeau inima si viața? Ziceai că ți-e sufletul prea plin de mine! Acum doar te rog, caută rămășițele iubirii noastre ca să reușim să reaprindem flacăra pasiunii înainte ca jarul din mine să se consume, sa se stingă.

Te uiți la mine și-mi spui că nu înțelegi, ca și cum, de ceva vreme, vorbim limbi diferite. Ai ochii goi și mintea absentă acum și imi amintesc cum îți râdea sufletul și îți sclipeau ochii la fiecare vorba, gluma, poveste, insinuare erotica in vremurile noastre bune, calde, de la tropicele sau ecuadorul relatiei noastre. Haide, spune-mi că ți-am dat scânteia și că ai reușit să-ți reaprinzi iubirea, căci simt că am înghețat. Mi-e dor sa-ti vad degetele manuind vrataiul in fata sobei, jucandu-te cu lemnele din vatra, cu mine, cu jarul meu, zambind si mirosind a fum de lemn dulce. E noapte in era noastra glaciara si e frig. Hai sa aprindem și noi focul!

La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi. (Antiprimavara)


Citește mai mult: https://copilrau.webnode.ro/news/aprinde-focul-te-rog/

Un alt articol mult prea drag mie. Nu dramatizati insa. Nicio iarna nu tine o vesnicie. Pana si la polul sud mai vine cateodata si primavara, mai exista vreo speranta. Vine rar, dar vine pana la urma. Cum am sfatuit si cititorul precedent asa va povatuiesc si pe d-voastra. Ramaneti cu noi, pe aici ca avem leac si pentru frigul din articolul de mai sus. Puteti citi intr-un proxim viitor articole precum "Unde esti tu atunci cand esti intr-o relatie", "Caderea", "Fara sala de asteptare". Sunt articole in lucru, aici se munceste pe branci dragii mei. Hai ca v-am facut curiosi, asa-i? A, sa nu uitam si "Ce-si doresc barbatii 2 si 3" , prima parte facand furori printre cititori. Furori sau furouri nici nu stiu ce am facut cu acel articol. Hai sa fiti sanatosi toti dimpreuna cu mine. Ne vedem la o bere!

Facand o analiza pe text, luand fraze pe sarite, si pastrand o nota hazlie, la desteptul satului, ca sa i se mai taie din orgoliu si prostie, ar trebui sa-i spuna cineva ca, in ziua de azi femeie supusa mai exista doar cand e in pozitia misionarului, si sus-pusa cand sta ea deasupra. Sper sa nu-mi iau ceva palme dupa ceafa, sau ceva bate pe la gioale.

“femeia trebuie sa asculte de barbat”. Ce femeie nu ar asculta de barbat daca acesta i-ar spune ca are 30 de minute sa se aranjeze, pentru ca vrea sa o scoata in oras, la cina?

Da, sa asculte doar cand ceea ce i se spune nu are caracter dictatorial.

“Femeia il ajuta sa invete sa fie barbat.” Il ajuta daca are pe cine, pentru ca mi-a fost dat sa vad atatea cazuri in care, dupa ce masculul este ajutat sa aiba incredere il el, sa nu mai fie timid si complexat, masculul incepe sa-si umfle pectoralii, sa se creada rege incercand sa-si transforme femeia in sclava. Prototipul paduchelui ajuns in varful capului.

”Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă.” (preot Constantin Necula)

Acum gata cu atata oda adusa femeii. Sa mai discutam si despre altele (subiecte...nu feminine) Pentru ca tot eram intrebati noi, cititorii, despre ce am vrea sa scrieti, ar fi interesant un articol despre partile esentiale. Un articol explicativ in cele mai mici detalii, nu ca toate detaliile ar fi mici…la unii. Na, lucru manual, (ca altfel ma abtin sa-l definesc pentru ca nu-i trecut de ora 12,00 noaptea), inspirat de scriitor. (rad).

Totusi, astept cu nerabdare articolul despre “dominarea” pozitiva.

Sa aveti o zi frumoasa, plina de senin sufletesc, d-le A!

Vă iert pe toți cei care, prin disprețul vostru, ați reușit să mă faceți să cred că nu sunt destul de bună și de frumoasă, că nu sunt demnă de voi, că nu am nicio valoare și că nu merit să fiu prețuită.
..................
Vă iert pe toți cei care mi-ați împovărat sufletul cu griji inutile, cu regrete, cu complexe și cu dureri nemeritate.
Vă iert pe toți cei care ați încercat să mă schimbați, să îmi luați libertatea de a fi eu, să mă asimilați turmei și să mă minimalizați.
Vă iert pe toți cei incapabili să mă cunoașteți, care m-ați denigrat și care m-ați judecat după standardele voastre mici și niciodată după calitățile mele.
Vă iert pe cei care ați fost indiferenți la durerile mele, care mi-ați oferit priviri răutăcioase atunci când aveam nevoie de un zâmbet, care m-ați rănit cu cuvinte grele atunci când aveam nevoie de o vorbă bună și care mi-ați întors spatele atunci când aveam nevoie de o îmbrăţişare...
Vă iert pentru că vreau să îmi eliberez sufletul și mintea de voi.
Vă iert și vă uit...
Să fiți fericiți !

~ Irina Binder

Citește mai mult: https://copilrau.webnode.ro/news/reflectii-irina-binder2/

Buna seara…tarziu!

E trecut de miezul noptii si tocmai am citit ultima pastila de wee-kend, cea despre ingrijorare.
D-le A (rasfoind prin file am inteles ca asa va numiti), ati descris, mai mult decat cuprinzator, starea actuala a omenirii.

Da,de 3 ani suntem asaltati zilnic cu stiri negative intr-un mod agresiv, stiri ce au menirea sa ne ingrijoreze, sa produca teroare chiar. De ce? Pentru ca prin teama omul poate fi manipulat. De ce pune teama stapanire pe OM? Pentru ca omul este asa cum l-a numit Isus: putin credincios.

Fara a face parte din tabara fanaticilor religiosi, pot sa spun ca ingrijorarea, nesiguranta si teama de ce va fi in viitor vine din slaba credinta in Dumnezeu. De ce spun asta? Rasfoind zilele astea Biblia, am gasit la Matei cap.6:25-34 versete legate tocmai de ingrijorare.
“25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’. 32 Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”

Iar in Psalmul 91:7 sta scris:
O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.

Dumnezeu nu este ca si un sparlamentar (m-am exprimat corect) care promite marea cu sarea in campanie electorala, ca mai apoi sa nu se tina de promisiune. Dumnezeu este Drept, Atotputernic, este plin de iubire. In umila mea intelepciune cred ca, indiferent ce vremuri vor veni, Dumnezeu va fi intotdeauna cu cel care crede in El.

" Eu cer de la Cer si Cerul îmi dă tot ce-i cer, dacă știu cum să cer."(Ioan Gyuri Pascu)

Sa aveti un week-end binecuvantat d-le A.!

Ruga pentru parinti

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.
............................................................
(Corina Mihaela Soare)

Urez bun venit noului nostru cititor cora3M. Ma vad aproape obligat in fata postarii dumneavoastra, sa vin si eu iarasi cu un nou omagiu Nichita Stanescu. "Iubesc ploaia". Voi o iubiti? Eu DA!!! "Ploua infernal si noi ne iubeam....."


Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !

E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !

Ploaia plouă, pic-pic-pic
Pic-pic-pic, pic-pic-pic
Câte-un strop atât de mic,
Mic-mic-mic, mic-mic-mic.

Vântul bate vu-vu-vu
Vu-vu-vu, vu-vu-vu
Mai bate, mai stă un pic
Pic-pic-pic, pic-pic-pic

Ieși afară, copilaș
Copilaș, mic-mic-mic
Să te plouă peste nas,
Peste nas, pic-pic-pic

"Despre fericire, dragule, nu pot să- ţi spun decît
foarte puţine cuvinte,
bunăoară :
cel mai miraculos fapt al existenţei
este faptul că este.
De aceea,
dorinţa fierbinte de a fi fericit
este legitimă şi miraculoasă.

Ar fi absurd ca existenţa să fie absurdă.
Caută, dragule, să fii fericit
cît timp eşti tu de faţă,
cît timp vei avea faţă ;
fereşte- te vreodată să porţi mască ;
nenorocul te recunoaşte
chiar înainte de a te naşte."