"Aprecieri" si/sau Aprecieri

Ruga pentru parinti

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.
............................................................
(Corina Mihaela Soare)

Urez bun venit noului nostru cititor cora3M. Ma vad aproape obligat in fata postarii dumneavoastra, sa vin si eu iarasi cu un nou omagiu Nichita Stanescu. "Iubesc ploaia". Voi o iubiti? Eu DA!!! "Ploua infernal si noi ne iubeam....."


Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !

E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !

Ploaia plouă, pic-pic-pic
Pic-pic-pic, pic-pic-pic
Câte-un strop atât de mic,
Mic-mic-mic, mic-mic-mic.

Vântul bate vu-vu-vu
Vu-vu-vu, vu-vu-vu
Mai bate, mai stă un pic
Pic-pic-pic, pic-pic-pic

Ieși afară, copilaș
Copilaș, mic-mic-mic
Să te plouă peste nas,
Peste nas, pic-pic-pic

"Despre fericire, dragule, nu pot să- ţi spun decît
foarte puţine cuvinte,
bunăoară :
cel mai miraculos fapt al existenţei
este faptul că este.
De aceea,
dorinţa fierbinte de a fi fericit
este legitimă şi miraculoasă.

Ar fi absurd ca existenţa să fie absurdă.
Caută, dragule, să fii fericit
cît timp eşti tu de faţă,
cît timp vei avea faţă ;
fereşte- te vreodată să porţi mască ;
nenorocul te recunoaşte
chiar înainte de a te naşte."

Va multumesc, este o viziune interesanta despre fericire. Cautand spontan ceva despre fericire prin registrii memoriei mi-au rasarit in ganduri versurile unei melodii vechi cantata de Mihaela Runceanu, o ce destin a avut.... :

Fericirea are chipul tau
Luminat de dragoste mereu
Ochii mi-au daruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea

https://www.youtube.com/watch?v=NaIHuCPlXmE

dragule erai tare bun pe vremea lui tovarasa....ce ode ai fi scris...asa cu multa duceata sa faca toata lumea diabet!...

Multumesc frumos, e un comentariu tare dragut! Sunt dulci si lipicioase cuvintele dumneavoasta. Sunt deschizatoare de amintiri. Sunt dulci, maronii si vascoase ca siropul de artar pe care il varsam cu darnicie pe clatitele americane. Cine stie sa scrie, o poate face in orice epoca. Cine stie sa iubeasca, la fel o poate face. E ca mersul pe bicicleta, daca ma intelegeti. Odata insusit, nu se mai uita niciodata. CR_

"Cine crede că moartea are coșciug
e prost și se înșală.
Numai viața are coșciug.
El se numește chiar trupul.

Cine crede că vulturul zboară
din pricină de aer și din pricină de aripi
se înșală amarnic.
Vulturul zboară din faptul
că eu mă gândesc că el zboară.

Eu sunt din pricina faptului că mă gândesc
că eu sunt.
Exaltare de punct
explodând în ceruri.
Existența nu există"