"Aprecieri" si/sau Aprecieri

Scrisoare din ianuar - Gheorghe Tomozei

Ninge peste limba română,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Există și vreun cimitir
al tipografiilor? Există:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj încropit din poeți păguboși
se împinge lemnul ei blând
pe Marea, apoi se lasă
acea corabie să se îngroape, lin
între scoici înverzite și cranii de pietre.)

Ninge peste limba română,
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
și aeru-ncărunțește-nțelept,
capătă zugrăveala Vechiei
ce încă-i lipsește
și-l leagă de zăpezile
obârșiilor,
de timpul neîntâmplat și de dor.

Moartea taie trupurile poeților
ca pe păpuși de zăpadă
și le sapă lor, cu cuțite de laser,
morminte
măsurate cu metrul antic
și ei rămân, nălucire
(în lexicoane, ca-n scrumiere)
dar măcar un fulg din ninsoarea lor dusă,
măcar un fluture cu aripi de ceară
taieorizontul
diametral
și urma acestei imperceptibile lunecări
devine dâra de foc.

Ninge-mă, Mihai Eminescu,
lasă-mi pe gură fărâme de tine
mănânc și plâng,
mănânc
acum, când mi-a mai murit un poet,
când ai mai murit cu un poet
(cu o lance i-am despicat cripta,
în coasta ta)
am mai îngropat o ninsoare
am mai suit o zăpadă pe rug
am pus-o la zid
(O rafală? Nu
ninge) zidind-o în
măreția frigului .

Ninge peste potcoavele de fier
ale vechilor litere peste care se-ncheagă
sângele alb
al speranței.
Ninge peste limba română,
moara cu fildeșiri n-are odihnă
și scrisul ce se scrie

îl citesc boabele de grâu
îl slovenesc zeii cocliți în eresuri
și îl rostesc poeții
de-a dreptul cu gâtul retezat
pe butucul pâinii
pentru prea multă lor iubire fără de să
și pentru semețiile lor.

Ninge peste schituri de semne.

Ninge peste limba română

Sigur. Viu, cu memorie vie si bun cunoscator de literatura romana.
Cat despre ce invata aia mici...nu va ingrijorati....coaching si dezvoltare personala. Dupa cum am vazut si in niste versuri....

,El a venit şi mi-a spus:
viaţa
este o absenţă
între două inexistenţe.
Eu m-am uitat la el lung,
i-am surâs
până când
am izbucnit în plâns.”

Va multumesc. E o metafora de la un cap la altul ce ati "adus" dumneavoastra mai sus. M-ati facut sa schimb poezia de azi 12 ianuarie din sectiunea "vers manusa" cu comentariul de aici, care m-a impresionat prin profunzimea lui.

N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

Multumesc niki pentru postare. Nichita Stanescu, poetul nostru vecin cu geniul este un poet dificil de inteles, datorita multitudinii de sensuri si metafore folosite in versurile sale. Incerc mai jos sa deslusesc un pic randurile de mai sus, neavand insa pretentia ca "sunt detinatorul adevarului absolut" in disecarea si intelegerea lor.
Poezia "N-ai sa vii", face parte din volumul "In dulcele stil clasic" aparut in 1970, si se bazeaza pe aceeasi "glisare" a formei cuvintelor catre unele inedite, catre negarea sensurilor obisnuite, transformandu-le in "necuvinte", redandu-le functia originara, de obiect, de actiune, de culoare, de eu, de sine, de loc, de timp. Negatiile dominante in poezie se inscriu in aceasta tentativa de a patrunde in miezul semantic originar. Golirea poeziei de cuvinte, transformarea lor antinomica in "necuvinte" creeaza dificultati de receptare a universului poetic, prin amputarea simturilor obisnuite, devenite inoperante in noile sisteme de reprezentare.
Eul poetic, instrainat, "rece" in aceasta lume cu semne schimbate, isi doreste absorbtia deplina, totala in noul spatiu, al "necuvintelor".

O cunoscută și frumoasă poezie de dragoste.

Mai știi cum te strigam pe-atunci
“icoana cu picioare lungi”

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiș de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzește muști din cai
mie țârăna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit

Mircea Dinescu,
Cântec de inimă albastră

Buna seara,
Cioburi de suflet,cine nu are nu intelege...una din cele mai bune scrieri..ale Dvs....

Va multumesc frumos! Am receptat la justa valoare aprecierea dumneavoastra. Ma bucur cand scrierile de aici se pliaza pe sufletul sau personalitatea cuiva. Cateodata... imi mai iese si astfel de scrieri. "... una din cele mai bune scrieri" De pana acum, as completa eu. Stati pe-aproape sa vedeti ce urmeaza. Voi incerc sa sa intrec pe mine insumi!

Aveti dreptate ,de pana acum ...asteptam si niste poezii...ati promis...si alte scrieri si mai ...

“Nu ninge cand e foarte frig.
Nu ploua cand e foarte cald.
Nu vin cuvintele cand te nasti.
Nu vine anul nou cand mori.
Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele
Nu pentru NU este NU!
Nu vii niciodata cand mi-e foarte dor de tine,
Nu mori niciodata
cand te urasc de moarte.”

Nichita Stanescu