"Aprecieri" si/sau Aprecieri

"Câte ninsori să cadă între noi
Şi câte doruri să ne mai zdrobească
Să dăm această iarnă înapoi
La ceasul când a vrut să ne unească?"
Alexandra Mihalache

"Ninge ca-n vis, ninge feeric
Ninge pe sufletul meu sferic
Ninge in cor, ninge-o minune
Ninge napraznic, ninge pe bune..."

"Un autor" scria versurile de mai sus prin februarie 2011. Or fi suficiente ierni date inapoi pentru.... Alexandra Mihalache?

Alexandra Mihalache

11 decembrie 2019

Câte ninsori să cadă între noi
Şi câte doruri să ne mai zdrobească
Să dăm această iarnă înapoi
La ceasul când a vrut să ne unească?

Câte ninsori să cadă pe pământ
Să mai avem un drept la izbăvire,
Tu nu-nţelegi că dorul este sfânt
Şi nu ar fi nimic fără iubire?

Câte ninsori să cadă în mister
Şi cât să viscolească pe retină
Să mă mai vezi în lacrima din cer
Şi să păstrezi în ochi a ei lumină?

Câte ninsori să cadă fără rost
Şi câte ierni în piept să ne lovească
Pentru-a vedea în lacrimă ce-a fost
Şi a-nţelege calea pământească?

Câte ninsori să cadă între noi
Şi câte ierni de dor să ne despartă
Ca să-nţelegi în lacrima de-apoi
Că viaţa fără mine e deşartă?

" Ne temem de vorbe mari. Nu facem promisiuni, pentru ca vrem sa fim foarte corecti si sa nu ni se poata reprosa nimic. Uitam sa dam buna ziua sau sa ne facem unii altora surprize. Uitam sa ne gandim la altceva decat la propriul interes sau la propria persoana. Uitam lucrurile cu adevarat importante. Uitam sa zambim, sa ne zambim".......

poate de mana.....

Minulescu zicea (citez din memorie):
"Și-ai să mă uiți
Că prea departe
Și prea pentru mult timp pornești!
Și-am să te uit
Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești."

Eu zic doar "uitam sa zambim, sa ne zambim". De fapt, nu uitam, amanam pana la nemurire...

ca niste muritori de rand.... ne luam obisnuitu de mana si ...mergem la plimbare....

https://www.youtube.com/watch?v=Ly6ZhQVnVow

"Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba știe gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăsește.
Aerul e-nalt, tu ești înaltă,
tristețea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.
Vine o vreme când plouă rece
și toate femeile poartă capul tău
și rochiile tale.
Vine și o pasăre mare, albă."

"Cantec trist de dragoste", parca asta e titlul poemului de mai sus. Nichita a fost un geniu si ii putem ierta orice, de fapt aproape avem obligatia s-o facem, vezi conditia geniului in societate, Schopenhauer parca. Dar Noi, noi muritorii de rand, de ce sa asociem dragostea cu... un cantec trist? Voi scrie probabil in viitor un articol despre asta si lansam atunci o dezbatere pe tema propusa.

o minunata EA! o EA stiuta doar de autor, o EA fara nume sau ...puncte ca pe la cometariile de aici.... o EA cu feedbak...privat...

Sa nu credeti ca am indraznit sa o transform pe "Ea" intr-un substantiv comun cum reiese din comentariu d-voastra. EA e femeia cu ochi lunecosi, inima zburdalnica, vorba lui nenea Iancu. Si nu numai. Pentru aproapele sau, EA..., este totul!