1 Martie_Cioran si iubirea
E ziua martisorului azi! Scriu despre iubire, asa cum cred ca va asteptati. Mi-a fost sugerat sa scriu despre Bacovia. Usor, prea usor. Bacovia si iubirea...simplu, nu? Voi scrie despre ceva mai greu. De crezut. Despte Cioran. Cioran si iubirea....
Filosoful Emil Cioran nu este prima persoană la care te gândești când vine vorba de iubire, mai ales că obișnuia să spună că „a iubi înseamnă a suferi și, cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească” și că „iubirea este cu atât mai profundă, cu cât se îndreaptă spre ființe mai nefericite.” Totuși. a avut în viața sa două relații semnificative care i-au influențat profund existența și opera, în ciuda pesimismului său. Hai sa vedem care a fost femeia care i-a fost alături patru decenii.
În 1942, Cioran a întâlnit-o pe Simone Boué, o profesoară de liceu, care i-a fost alături timp de peste patru decenii. Cei doi s-au cunoscut la Paris și au format un cuplu stabil, deși au preferat să nu se căsătorească. Relația lor a fost una discretă, iar Cioran rareori a vorbit public despre ea. Intr-un interviu, Simone Boué a descris prima lor întâlnire: „Cioran nu s-a așezat la coadă, a venit lângă mine și m-a abordat, întrebându-mă în ce zi suntem. Era 18 noiembrie 1942. Îmi amintesc perfect, fiindcă era ziua mea.”. Locuind într-o mansardă modestă din Cartierul Latin, Simone și Cioran au dus o viață retrasă, departe de cercurile mondene ale Parisului. Simone i-a oferit sprijin în momentele sale de disperare și l-a îngrijit în ultimii ani de viață, când boala Alzheimer l-a transformat într-o umbră a filosofului care fusese odinioară.
Despre viața de zi cu zi alături de Cioran, Simone a menționat: „În viața de zi cu zi, Cioran nu era deloc o ființă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Și aș spune că nu-i scăpau bucuriile și frumusețea lumii.”. Referitor la ideea de a avea copii, Simone a fost tranșantă: „Un copil cu Cioran? Am avut timp de două săptămâni o pisică, dată în grijă de o prietenă italiancă. Cioran se înțelegea extraordinar cu ea. Atunci am înțeles că semăna el însuși cu una. Trebuia să am grijă de amândoi. Erau la fel de capricioși și imprevizibili.”. După moartea lui Cioran, Simone Boué a avut un rol esențial în editarea și publicarea caietelor sale. Prin această muncă, ea a contribuit la păstrarea moștenirii sale literare și la dezvăluirea unor gânduri intime care nu fuseseră expuse publicului în timpul vieții sale.
Tineti-va bine de nadragii scaunului. Va arat in continuare Iubirea nouă de la 70 de ani
În 1981, când avea 70 de ani, Cioran a început o corespondență intensă cu Friedgard Thoma, o doctorandă în filosofie din Germania, cu 35 de ani mai tânără. Fascinată de scrierile sale, Friedgard i-a trimis o scrisoare de apreciere, iar răspunsul lui Cioran a marcat începutul unei relații epistolare de o mare profunzime emoțională. Într-o scrisoare, Cioran mărturisea: „Deși am iubit viața pătimaș, am găsit-o totuși lipsită de sens. Acum mi se pare total lipsită de sens – fără dumneavoastră.” (cati dintre noi oate zice ceva mai frumos de atat?). Deși era deja implicat într-o relație stabilă cu Simone Boué, Cioran s-a lăsat prins în această legătură nouă, care i-a redeschis dorința de a iubi și de a fi iubit. Scrisorile dintre el și Friedgard dezvăluie un bărbat vulnerabil, în ciuda cinismului său filosofic, un om capabil să simtă pasiune și atașament. Într-o altă epistolă, el reflecta asupra impactului pe care Friedgard îl avea asupra sa: „Ați devenit centrul vieții mele, zeița unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire și nefericire întâlnită vreodată.”. În scrisorile sale către Friedgard, Cioran oscila între atracție și reținere, între exaltare și disperare. Această relație a fost, în multe privințe, o extensie a obsesiilor sale filosofice: iubirea era privită ca o iluzie, dar una imposibil de evitat. Friedgard Thoma, la rândul ei, a oferit perspective asupra relației lor. Într-un interviu, ea a menționat: „Ca să fiu sinceră, nu mă inspiră deloc gândul că aș putea face dragoste cu un bărbat mult mai vârstnic decât mine, care avea dublul anilor mei, adică 70.” . Deși Friedgard Thoma și Cioran nu au trăit o relație convențională, legătura lor a fost una profundă. În scrisorile sale, Friedgard a simțit fragilitatea filosofului, dar și teama lui de apropiere. Această ambivalență l-a caracterizat pe tot parcursul vieții sale sentimentale. După moartea lui Cioran, Friedgard Thoma a publicat volumul Pentru nimic în lume – O iubire a lui Cioran, care conține fragmente din corespondența lor. Această carte oferă o perspectivă intimă asupra relației lor și asupra trăirilor interioare ale filosofului. Prin această corespondență, publicul a descoperit o latură mai puțin cunoscută a lui Cioran: omul din spatele mizantropiei sale declarate, cel care, în ciuda cuvintelor sale despre inutilitatea iubirii, tânjea după ea.
Cele două mari iubiri ale lui Cioran, Simone Boué și Friedgard Thoma, au marcat etape diferite ale existenței sale. Simone a fost stabilitatea tăcută, devotamentul neclintit, în timp ce Friedgard a fost pasiunea târzie, reînvierea unei dorințe aproape uitate.
Femeile astea....ELE ne fac sa uitam de tot, de toate... Iubirea ia mintile, mistuie si vindeca, doboara si ucide dar mereu e preferata mereu in cunostiinta de cauza. CR_dixit