12 ani!
A fost ziua mea aniversara. Acum ceva vreme, pe 01 august. Am asteptat si tot asteptat un mic semn, o goanga ceva de la voi. Orice. Cu foarte mici exceptii, nu a venit niciun mesaj de felicitare din partea voastra. Lume ocupata in miez de vara. Pana-n seara. Si, daca e nevoie, si noaptea. Mii de multumiri pentru urari celor care au facut-o. Oameni deosebiti. Toti ar fi fost asa daca.... Ei bine, daca, nu ar fi fost: Oameni ocupati! CR_dixit
Am 12 ani si ma doare... in interpretare. Da, ati citit bine. In interpretare. Cine a citit altceva... sa-si spele monitorul, telefonul sau teleleul. Sau gandurile. In orice ordine. Cine a inteles altceva are sigur nevoie de o cafea. Sau de un dus rece. Sau de ambele. Prezervativul s-a cam scumpit intre timp, deci nu recomand la capitolul "nevoi", inainte era un simplu cauciuc sau balonas. Acum se numeste elastomer poliizoprenic special tratat si costa de parca ar avea si facultate. Sau poate o avea, poate stie si el carte. Dar sa revin. In ultima vreme am luat o mica pauza de inspiratie. Si de expiratie. Stati linistiti, n-am expirat eu. NU inca. Doar ideile s-au ascuns sub pat si au refuzat sa iasa fara negocieri. Desi, dupa 12 ani de administrat un site plin de idei, ca asta aici de fata (sau de baiat), sunt momente in care si Windows-ul se uita la mine cu mila. Dar sa-l vedeti pe dnul Linux cum priveste! Aurogandak ma simt. Se implinesc 12 ani de site si de suportat CopilRau-ul din mine. Practic am ajuns la varsta la care nu mai sunt nici "proiect nou", nici "veteran". Sunt adolescent. CopilRau pe bune, pe rele si pe… ele. Urmeaza probabil sa raspund la comentarii cu "Nu ma intelege nimeni!" si sa cer upgrade la server ca "toti colegii au asa ceva, nu ca mi-ar trebui neaparat".
12 ani. Atat a trecut. In ritmul internetului, asta inseamna ca am prins epoca dinozaurilor, meteoritul, Epoca de Gheata si inca doua schimbari de algoritm de cod. Nu detaliez, ca sa nu va bag in balarii tehnice. Cand am inceput, influencer era ala care iti influenta nota la purtare. Acum influenteaza ce mananci, ce porti si ce detergent iti schimba viata. Deodorantul a aparut putin mai tarziu. In 12 ani au aparut si au disparut retele sociale. Va mai amintiti de mirc? Nici eu. Dar de yahoo messinger. Da, si eu. Parolele s-au sofisticat ca sa fie mai secure si mai greu de spart. Au devenit din "123456" in "123456!". Internetul a trecut prin mai multe mode decat sosetele cu sandale purtate de corporatistii pe troti in drum spre office. “Birou” suna ca la tarani. Iar eu CopilRau inca sunt aici. Ceea ce in online e cam echivalentul unei iubiri reusite, fericite de la tinerete pan' la batranete. Unii copii nascuti odata cu site-ul sunt acum suficient de mari incat sa-si faca propriul site si sa imi spuna ca designul meu e "retro, imbatranit si conservator". Multu pentru atacul la tineretea mea. 12 ani inseamna mii de ore, sute de idei bune, milioane de idei proaste si cateva idei despre care am decis, democratic, sa ma prefac ca n-au existat niciodata. Si am scris despre ele in bascalie de balci de Mosii de toamna.
Daca site-ul asta ar merge la scoala, ar fi in clasa a VI-a. Ar avea ghiozdan prea greu, ar uita tema la matematica si ar spune ca "serverul i-a mancat-o". Coapta pe procesor. E Copilul ala Rau care ar spune ca stie tot, ar raspunde cu "stiiiiu..." si ar avea chef de orice, numai de teme nu. Eu am chef de inca 12 ani. Am chef mereu. Sau macar pana apare cineva care promite ca face acelasi lucru "in cinci minute si gratis". DA, ce va mirati? "Dureaza doar cinci minute.". Daaaaa. Exact cum dureaza cinci minute sa zugravesti Casa Poporului.
Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine. Inclusiv celor care au zis ca n-am nicio sansa. N-ati avut dreptate, dar m-ati motivat suficient cat sa va contrazic timp de 12 ani.
Sunt, exista adica, si unii oameni care ma intreaba mirati: “Site-ul mai exista inca?”. Nu. Este doar o halucinatie colectiva care se actualizeaza zilnic iar saptamanal va mai da cate un articol. Bun, prost, dar articol. E precum chestia aia: "mika, mika, da’ a noastra!" Unii dintre voi ma vizitati de 12 ani. Online, aici, ziceam. Va multumesc! Altii ati descoperit site-ul "ieri" si deja explicati cum trebuia facut de la inceput. Apreciez increderea. In voi. Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi. De mine si de dnul A, adica. Celor care ne-au vizitat, ne-au incurajat, ne-au criticat constructiv si chiar si celor care au scris "nu merge" sau "nu-mi place". De cele mai multe ori aveau dreptate. Au fost perioade in care, credeti-ma, chiar nimic nu a mai mers. Intre timp s-a reparat sau s-a inlocuit pierderea, piesa defecta sau piesa in plus. Ridicam, tot eu CopilRau cu dnul A, un pahar (cu apa, suc sau cafea, dupa buget si ora din zi) pentru inca multi ani inainte. Cu mai multe idei, mai putine bug-uri si suficient umor cat sa supravietuim urmatoarei actualizari.
Avem 12 ani pe aici, cum va tot zic. La varsta asta unii schimba vocea. Noi schimbam doar versiunea noastra. Cu voie de la stapanire voi fi mai Rau, mai acid, mai sarcastic, mai…., dar acelasi Copil. Nu imbatranesc. Acumulez actualizari, update-uri... si dureri de spate. Adica ma doare-n... spate de parerea persoanelor care se considera mult prea rafinate pentru lumea in care traim. Aerul lor de superioritate si pretentiozitatea afisata ma dezgusta intr-o asemenea masura, incat simpla lor nevoie de a judeca si de a se ridica deasupra celorlalti imi provoaca mai degraba amuzament si sila greu stapanita cu 3 lamai decat respect.
Am schimbat servere, teme, logo-uri si cafele sute. Nervi mii. Nervi din lipsa de inspiratie sau lipsa celor mai bune idei de a formula o fraza. Nu credeti? Incercati si voi sa scrieti ceva. Care sa insemne ceva si... la o recitire, altceva. Hai sa revin. Dupa 12 ani, pot confirma ca cel mai rapid lucru de pe internet nu este fibra optica. Este omul care gaseste un motiv sa se planga. Sau sa planga. Oamenii au uitat sa planga. Linistit, curat, cu lacrimi de roua si suspine mici. Stai ca asta era din alt registru al complicatei mele minti.
Inchei cu un banc tehnic, dar adorat de cei in domeniu IT. Un banc, ca tot a fost aniversare si a ramas sampania ne(de)gustata: "Cati administratori de system iti trebuie ca sa schimbe un bec? / Niciunul. Functiona pe serverul de test". Si inca unul, ca asa sunt eu. Abuzez. Cateodata chiar si de rabdarea voastra: "Ce este optimismul? / Sa faci update vineri seara si sa pleci linistit in weekend." Hai sa ne pregatim si noi de weekend ca acus' vine.
La multi ani noua! Restul se interpreteaza. Iar pe mine..., tocmai am spus la inceput ca..., ma doare in interpretare.