13 may-Ziua Dorului
Astazi, 13 mai este Ziua Dorului. Sărbătoarea se adresează tuturor celor care sunt departe de ţară, de copilărie sau de cei dragi. Se adreseaza tuturor celor care intr-un fel sau altul au expermentat acest sentiment. Stiti ca alaturi de doina si jale cubantul dor este printre putinele cuvinte din limba romana care nu au corespondent ntr-o alta limba, Straina, desigur.
Pe aceasta tema, a dorului, am selectat câteva citate si poezii care mie mi s-au părut reprezentative. Si care imi plac. Hai sa le parcurgem impreuna:
De dor de tine văd iarba răsărind...(Nichita Stănescu)
Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului. (Lucian Blaga)
Dorul nu bate la uşă. Intră de-a dreptul. (Tudor Mușatescu)
Mi-e dor de mine cu sufletul altuia. (Ionel Teodoreanu)
Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul - a ceea ce va fi. (Grigore Vieru)
Sufletul meu vine dintr-o lume mai bună, de aceea mi-e mie aşa de dor de stele... (Nikos Kazantzakis)
Când ţi-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ţi fie şi mai dor. (Tudor Mușatescu)
Dorul e focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile... (Octavian Paler)
Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei.(Cella Serghi)
Dorul absolut al unui trup faţă de un anume trup şi indiferenţa sa faţă de înlocuitori reprezintă mistere nedezlegate ale vieţii. (Iris Murdoch)
Aceasta este partea frumoasă a literaturii. Descoperi că dorurile tale sunt doruri universale, că nu eşti singur şi izolat de nimeni. Ai o apartenenţă. ( F. Scott Fitzgerald)
~ Oana Pellea ~
Dorul-dor - Lucian Blaga
Cel mai adânc dintre doruri
e dorul-dor.
Acela care n-are amintire
şi nici speranţă, dorul-dor.
Pe-un drum ne duce dorul-dor,
pe-un drum
ce dincolo de orice călător
mai are-o prelungire.
Nesfârşit e dorul-dor.
Bate-n valea tuturor.
Mai am un singur dor ... - MIHAI EMINESCU
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.