2023
A mai trecut un an. Bag de sama ca sunteti un soi de masochisti daca de atat amar de vreme frunzariti site-ul asta. Dar va multumesc. Sincer. Si pe bune...
Suntem la finele anului 2023. Sa nu va aud ca am mai imbatranit cu un an ca va sparg. Am devenit, cu totii, mai maturi cu un an, mai inteligenti cu un an si mai frumosi la trup si suflet. Da, ati ghicit, tot cu un an. A fost un an de trecere pentru mine. Un an de trecere "de la".... "la"... Nu detaliez la-urile de mai sus, dar ele exista si printre randurile urmatoare poate le deslusiti.
2023 a fost un an in care am constientizat ca nu mai sunt copil, ca in sfarsit trebuie sa dau piept cu viata din toate punctele de vedere, sa dau de pamant cu prostii si sa pedepsesc pana la umilire totala, arogatii, ingamfatii si nataraii. Am parcurs un an in care am relevat faptul ca nu am ajuns la "suta mea de ani" ca sa trebuiasca sa ma mai impiedic de orice idiot. E preferabil sa il eviti, sa il sari sau sa il omori. Preferabil in chinuri. Glumesc desigur, insa anul ce tocmai a trecut m-a (i)luminat intr-o asa masura incat sa am rezerve fata de perceptul biblic "intoarce si obrazul celalalt". Nu e blasfemie ce am zis mai sus, insa, cand primesti o palma, indiferent de natura ei, e indicat sa "mangai" si tu interlocutorul cu vreo doi pumni. In bot, metaforic vorbind. Pe sleau...in muie, mecla, in moaca, adica.
A fost un an in care necopil devenind am invatat sa spun NU. Am incetat aproape total sa folosesc "poate" ori "sau vedem". "Nu vreau", "nu am chef" sau "ma plictisesti cu prostiile tale" au aparut in comportamentul vocabularului meu. Sigur daca si numai daca... e sau a fost cazul.
Nu va dati "raniti" acum, ca fiecare dintre voi stie definitia: "dacă și numai dacă este o expresie care se referă la un conector logic între propoziții cognitive în funcție de două condiții, care trebuie să fie ambele adevărate sau false. Permite concentrarea într-un singur enunț a unei teoreme, cât și a teoremei reciproce, în cazul când există".... Deci in cazul in care exista sau a existat....
Am parcurs un an in care am incetat sa mai leg la ochi sentimentele. Ori mi-a placut ceva si am ingurcitat cu pofta, dragoste si vinovatie, ori mi-a displacut si am debordat (vomat, adica) la canal, cu placere si dezgust. In acest fel, cu sentimentele avand ochii beliti roata, numai cine a meritat a avut parte de dansele. De ele, de sentimente. De... ele...
Anul ce tocmai il (pe)trecem a insemnat si dez-buimaciri filozofice. Am ajuns la concluzia, eu cu mintea mea sura, ca nu prea e misto sa fugim din NOI ca riscam sa ramanem goi. Asa cum au mai facut unii peste vremuri. La fuga ma refer, fac cuvenita observatie ca sa nu se inteleaga ca..., unii, pe vremuri, au ramas goi. Nici pe departe asa patanie.
Termin un an cu senin si ploi de vara, care au adus mai mereu soarele pe strada mea. V-am zis si voua sa va puneti strada spre miazazi, dar voi NU si NU. Termin un an in care au inceput sa se aseze lucrurile si sa se estompeze unele amintiri. Si sa nu imi mai pese... "de smintiti si de misei". Am scris ca nebunu' pana acum la acest articol, ma opresc ca bunul CopilRau ce sunt. A, nu inainte de a cita cateva versuri, ca tot mi-am amintit de Eminescu in sintagma precedenta:
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
CR_dixit. Si La Multi Ani!