33 de ani

Azi se implinesc 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Sau Revolutie. Sau ce o fi fost, schimbare de regim, actializare de regim sau de conducatori. O schimbare in orice caz a fost. Buna, rea depinde de unghiul si persoana care priveste. Multi pot avea eroare de paralaxa iar daca nu stiti ce este aia paralaxa DEX-ul va sta la dispozie. Exact 33 de ani azi sunt. Multi, putini nu putem noi sa spunem. Majoritatea dintre cititorii mei sunt convins ca au participat intr-un fel sau altul la Revolutia Romana din 1989. Fizic pe baricade, la proteste in piata, cu inima alaturi de cei de la televizor sau cu emotia schimbarii in suflet. Aduc un omagiu celor plecati dintre noi in acele zile. In continuare vin cu un text preluat de pe Net al carui autor nu il cunosc. Am putea vorbi la nesfarsit despre subiectul asta dar ma opresc aici. Zile senine! CR_dixit

Te trezești, caloriferul te întâmpină rece, ca de obicei. Sigur, am o vârstă și îmi amintesc de niște vremuri, doar că mă uit la ceas și îmi spune că e 2022, nu 1982. Sau 85. Sau 89... Așa că hai să facem un exercițiu simplu, poate ne mai dezmorțim. Sau înțepenim de tot.
Aritmetică elementară: cei care aveau 50 de ani în decembrie 89 au, în 2022, 83.  

Se întreabă dacă răzbesc până la vară și de ce, deși e plin de reclame la medicamente la televizor, ei nu le găsesc exact pe cele de care au nevoie. Despre momentul din 89 își amintesc vag, oricum nu își doreau o schimbare prea mare, se adaptaseră la viața de atunci, ba chiar aveau provizii de lumânări și făcuseră rost de halate cât mai groase...

Cei ce aveau 40 de ani în 89 nu sunt într-o situație foarte diferită de cei mai sus pomeniți, doar că unii din ei au apucat să se dea bine și pe lângă noile autorități, așa că acum trăiesc, deloc rău, din vreo pensie specială. Însă majoritatea lor se întreabă de ce a trebuit înlocuit un analfabet cu o șleahtă de analfabeți...

Cei ce aveau 30 de ani în decembrie 89 sunt cei care stau acum cu ochii în televizoare, doar-doar îi lămurește careva când și cum vor putea ieși la pensie. De speranțele de atunci au uitat de vreo douăzeci de ani. au alte griji pe cap, fie își ajută copiii să supraviețuiască, fie speră să îi sune, din când în când, de pe meleagurile îndepărtate pe unde au ajuns...

Desigur, în această categorie intră și o majoritate a analfabeților pomeniți mai sus, adică vajnici noștri politicieni. Pentru ei nu e nici o schimbare, ar fi fost niște mândri activiști, ce-i drept, la unicul partid. Și nu și-ar fi putut etala averile, obținute la fel de ilicit. Doar că acum nu le mai e teamă, ei fac și banii. dar și  legile. Sunt cei mai împliniți români, tot cu polonicul l-ar fi mâncat, dar acum pot fi și invidiați pentru asta, nu doar scuipați.

Despre cei care aveau 20 de ani în 89 mi-e cel mai greu să scriu. Probabil, pentru că e vorba de generația mea. Cei care ne-am zis că nu are nici o importanță dacă murim atunci, tot ce conta era să obținem libertatea. Mda, o bună parte au reușit, au plecat spre meleaguri mai bune, pe care înainte le puteau vedea doar pe furiș, pe casete video. Unii au rămas și se străduiesc în continuare să înțeleagă de ce. Din dragoste de țară? Cea care te jupoaie, de îndată ce încerci să faci ceva? E tare greu să-ți păstrezi motivația prin România...

Sigur, sunt mulți politicieni și în această categorie de vârstă. Dar eu prefer să scriu despre oameni, nu despre cei ce îi parazitează.  
Cei ce erau sub această vârstă în 89 sau cei ce nu se născuseră încă sunt cei ce au devenit majoritari. De aceea, pe bună dreptate, se pomenește tot mai puțin despre ce s-a întâmplat atunci. Pentru majoritatea cetățenilor nu are nici o importanță. Da mă, mare șmecherie: au ieșit unii în stradă, s-a tras în ei, l-au împușcat pe Ceaușescu, au venit alții în locul lui, ce atâtea discuții?

Anul acesta subiectul a fost tratat cu mai puțină atenție ca oricând. Nici presa, nici autoritățile nu mai simt ecoul unor acțiuni sau al știrilor legate de decembrie 89. Și asta va fi tendința de acum încolo. Până se va prăfui de tot, în nepăsarea generală. Și de ce ar conta? Până la urmă, băieții au obținut ce-au vrut. Revolta noastră le-a fost utilă, toate discuțiile despre lovitură de stat sau revoluție au fost norii de fum necesari pentru a le acoperi infiltrarea în toate structurile, noi sau vechi, ale statului.

Evident că am avut prieteni care au murit atunci, evident că am pierdut o mulțime pe parcurs, fiindcă s-au împrăștiat în lumea largă. Evident că nu mă simt în vreun fel reprezentat de creaturile astea jalnice ce se dau drept oameni politici. Dar am fost doar prinși în jocul lor, niște victime colaterale. Și asta vom rămâne...

~  TEXT preluat  ~