Daca doriti sa recititi..._9
Cam tarziu vin cu propunerea de azi. Am fost implicat in ceva discutii interesante pana la lacrimi, pline de continut dar fara finalitate. Si acum sunt melancolic. Si ce facem noi cand suntem melancolici ca sa ne revenim? citim Cioran ca sa constatam ca poate sa fie si mai rau. Nu am avut la indemana o alta introducere mai hazoasa pentru a trece la subiectul de azi. Astazi avem Emil Cioran intr-un articol scris in 24.07.2021. Imi place cum suna, d-aia vi-l propun si voua. Ne va ramane in cap dupa lectura zicerea de acolo cum ca "Despre viaţă nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi" dar si multe alte invataminte. Hai sa ridicam fruntea si sa privim in zare, sa meditam si sa pricepem ce mai zicea Cioran:
"Nu înțeleg cum pot exista oameni indiferenți în această lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu ard, simțiri care nu vibrează, lacrimi care nu plîng. Ar trebui să fie interziși spectatorii și toți acei care din distanță fac o virtute". Acum sunt sigur ca sunteti super-curiosi sa cititi articolul si ca cei care l-au citit la acea vreme au uitat de el si vor sa il revada. Ha sa va mai dau una. Una bucata de text, violenta nu e permisa nici pe stadioane si nici aici. Inainte de citatul promis vreau sa va mai spun ca toate au fost extrase din ardicolul de mai jos:
"A fi plin de tine insuti, nu in sens de orgoliu, ci de bogatie, a fi chinuit de o infinitate interna si de o tensiune extrema, inseamna a trai cu atata intensitate incat simti cum mori din cauza vietii. Este atat de rar acest sentiment si atat de ciudat incat ar trebui sa-l traim cu strigate… Este un sentiment analog cu acela pe care-l au amantii cand in culmea fericirii le apare trecator, dar intens, imaginea mortii, sau cu momentele de nesiguranta cand intr-o iubire nascanda apare presentimentul unui sfarsit sau al unei parasiri."