9 ani de-acasa

Uite asa, an dupa an, Copilu'Rau isi rotunjeste muschii neuronali cu inca un an. Au fost 9 ani in care am scris mult, cateodata bine, cateodata prost si imi asum, am postat mult, texte, poezii, curiozitati, m-am irosit fara regrete pe taramul artei (ce fraza pot sa scot cand vreau) si am impartit cu voi pe aici bucurii, emotii si suflet. 9 ani in care am cunoscut oameni, persoane si prieteni. 9 ani in care am si pierdut. Fiinte, oameni dragi, prieteni si persoane. Au curs lacrimi, au existat suspine, deznadejde' si tristete. Dupa fiecare pierdere in parte. Am pierdut fizic oameni extrem de dragi, am pierdut si persoane dragi chiar daca ele vietuiesc inca pe undeva, pe lumea asta. Am si ras, am iubit, am dorit, am sperat. Am ascultat muzica buna, am citit chestii de calitate, am vazut lucuri si oameni despre care am scris pe aici sau o voi face. Pe ansamblu sunt pe plus, zic eu. Am in continuare idei, am zeci de articole insailate, incepute si in diverse stadii de elaborare, am fraze pe teava pentru fiecare gust si bust, pentru viitor. Eu sa fiu sanatos sa le pot posta aici si voi sa fiti ca sa ma cititi. Sa ma cititi, sa ma injurati, iubiti sau huliti. 

La multi ani CopilRau. Si la mai mare! "Ce mare?" Alegeti voi. Eu sunt cuminte azi. Am facut 9 ani. Am 9 ani de-acasa. Se spune ca acasa este acolo unde iti este inima. De 9 ani, intrand aici, aveti inima mea. Va multumesc tuturor! CR_