A fost-Sorin Poclitaru

A fost-Sorin Poclitaru

N-a fost, de fapt, decât o aventură,
Un fel de a-i râde vieții pe ascuns,
O întrebare ce s-a vrut răspuns
Și-o dragoste ce s-a schimbat în ură.

A fost o întâmplare fără sens,
O amăgire-a simțurilor, rece,
Și o trezire-n ceasul doisprezece
A două stele într-un cer imens.

Un ultim cânt al lebedei ce moare
Cu gâtul pus pe-al apei eșafod,
Un serial și-un ultim episod
Jucat de doi actori, pe scena mare.

M-am întrebat mereu ce-o să rămână
Dintr-un întreg sfărmat în firmituri…
Doar cicatrici fierbinți între arsuri
Și-o mână neținând cealaltă mână.

A fost o rană-adâncă pân’ la os,
Ce câteodată în adânc mai scurmă -
Dar… ce contează, totuși, pân’ la urmă?
Orice a fost,  a fost un vis frumos!