A mea ai fost-Alexandru T. Stamatiad

Am descoperit zilele trecute un poet de care doar auzisem in treacat prin scoala, Alexandru T. Stamatiad. Cand spun "am descoperit" spun de fapt "am citit" cateva dintre poeziile sale. Le impartasesc cu drag , cu voi, nu inainte insa de a spune cateva cuvinte despre poet.

Alexandru T. Stamatiad, pe numele său complet Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino.

A mea ai fost

A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci ochii tăi albaștri ca zările albastre,
Ca visul, ca safirul,
Albaștri ca și marea,
Ai mei au fost!
Într-inșii mi-am îngropat
Iubirea,
Mi-am îngropat chiar
Arta;
În apele lor limpezi m-am îngropat,
Dar apele lor limpezi de-atunci s-au tulburat!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci gura ta curată ca un pahar de nuntă,
Ca lacrima de rouă,
Curată ca o nalbă,
A mea a fost!
Aroma o simt și-acum pe buze,
Iar purpurei regale - ce o tivea pe margini
Ca un chenar de sânge -
Beția voluptății i-a veștejit culoarea!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci părul tău de aur, subțire și fluidic
Ca o matasă fină.
Ca un surâs de toamnă.
Ca razele de lună,
Ne-a-nvăluit adesea într-o manta de gaze,
într-o cascadă vie de aur în topire!

A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci sânii tăi de piatră, rotunzi ca și o cupă,
Vioi ca dimineața,
Roz albi ca aurora,
Eu i-am făcut, întâiul, să bată furtunatic
Asemeni unor aripi de pasăre rănită,
Și-apoi tot eu, deodată,
Le-am înghețat bătaia și pentru totdeauna!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci brațele-ți - minune de tinerețe vie -
Sculptate ca de daltă,
Nervoase ca și valul.
Mai albe decât albul zăpezilor eterne,
A mele-au fost!
Și astăzi le simt cum mă-nfășoară
Ca un șuvoi de apă.
Ca un colan de gheață,
Ca o ghirlandă albă de trandafiri în floare!

A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
Căci pulpele-ți superbe,
Puternice ca viața în plină primăvară
Și dulci aromitoare ca persicile coapte,
A mele-au fost!

Iar buzele-mi adesea au risipit
Pe ele,
Potop de micșunele,
Iar alteori grămadă de roze sângerate!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet!