A mea-Nichita Stănescu

A mea
 
Singuratecă ea mă așteapta să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea cea mai dragă și cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singurătate
ea stă și spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
și tocmai să calce pe dânsa licheaua.

Ea spală zidul casei cu mâna ei
și atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la ușă-n ecouri.

Ea își așteaptă  bărbatul  bețiv
Ca să-i vina acasă
și degetele albe și  le mișcă  lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.

Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ține în boluri și zeama acră,
părul lung și negru și-l  intinde de la ușă  spre pat
să nu greșească barbatul niciodată
drumul predestinat.

Nichita Stănescu - A mea