Am căutat-Nicolae Labiş!
11.10.2021 07:48
Am căutat
Am căutat și caut. Căutând
m-am pomenit greşind. Din când în când
m-am pomenit din vina mea flămând
și m-am însângerat în spinii
de pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic ar veni
și mi-ar rosti: Eu îți dau viața toată
neîncepută, nepătată,
dar să mi-o dai apoi în seamă mie
s-o duc înspre visata zare purpurie
pe drum neocolit, de netezime,
pe drumul neştiut decât de mine...
deci astfel de mi-ar spune
eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
cu hotărâre i-aş răspunde:- Nu cred!
De poți schimba secara-n trandafir,
de-mi poți schimba viața, nu mă mir!
Chiar de-ai schimba bătrănii în copii,
drum drept şi neted tu nu poți să ştii -
și chiar de-ai ști, păşind în urma ta
nimic n-aş mai simți și n-aş vedea.
Eu sunt aici, cu frații mei în jur,
cu ei mărșăluiesc și râd şi-njur,
e-un soare fața-n raze să ne scalde,
pășind spre el străbatem ținuturi tot mai calde
iar de priveşti atent la cercetare
și nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascade
și suferim, dar ştim c-aşa se cade.
Ținuturile-acestui veac lung, clocotitor
vreau doar cu paşii mei să le măsor.