Amar–Miron Radu Paraschivescu

Amar

Dragostea noastra a fost
cam sucita, far’ de rost,
c-a-nceput in primavara
ca un bob de lacramioara
si la urma a murit
ca un plans inabusit.
Da, eram noi amandoi,
bibilica-bibiloi,
cand ardea soarele-n toi,
parca dase boala-n noi:
gura ta, a de muiere,
de dulceata si de miere,
era arsita si boare,
ma topia si-mi da racoare.
Iti pica vorba domoala
ca descanticul de boala:
lacrima erau, si stea,
ochii tai de peruzea.
S-a ivit vr’un domnisor
care te-a vrajit usor,
ori ti-a fost mintea nauca
de te-a prins dorul de duca!
Au murit de-atuncea, toate.
Ceasul vechi
Ia ce mai bate,
cand in fiecare zi
toate sunt cum n-ar mai fi!