Autor necunoscut_1

Pe vremuri promovam (si cei mai vechi si fideli cititori ai mei stiu asta) vlastarele tinere in ale poeziei, publicand aici una, alta scrisa de "Autor necunoscut". Niciodata nu mi-am pus problema daca in spatele versurilor este un "poet rau", un poet bun sau un copil. Astazi reiau indeletnicirea asta si public un crampei de gand. Sper sa nu dati cu pietre colturoase in mine, d-alea desprinse din macadam, rugoase si grele. Ar face rani. Pe suflet! CR_dixit

Aici, unde timpul se pierde
și eu respir deasupra norilor,
la pieptul tău,
totul devine un loc fără capăt,
un loc doar al nostru,
infinit
fără nimic altceva
decât tu și eu

aici sus,
mă simt ușor
și fără de timp,
minutele sunt doar amintiri,
iar orele se întind
în momente simple și adânci.

Aseară, foamea mea
a fost o dorință mare,
am smuls cu mâinile goale
ceasul care mă ținea legat,
apoi am ieșit afară
din lumea asta străină,
am ieșit direct în brațele tale
și am căzut iar
într-o lume a noastră,
unde tu ești jos,
înaintea mea,
și eu plutesc
în tine,
într-o liniște
ce nu are sfârșit.

Recitind, chiar imi place mult. Bravo mie!... Pentru initiativa. CR_