Azi

Azi m-am trezit și mi-am dat seama că am nevoie de mai mult. De mai mult, nu de mai multe. Mai mult din toate "lucrurile" care contează cel mai mult pentru mine. Toate lucrurile incluzand si toate persoanele. Vreau să pot închide ochii, să-mi deschid inima și să simt magia în momentele pe care le-am trecut cu vederea. Recunosc ca am neglijat momente. Recunosc ca am neglijat persoane, ca am avut tendinta sa ma focusez pe dezamagiri. As vrea să văd și să aud lucrurile mărunte care mi-au scăpat și să mă (re)îndrăgostesc de viață, în fiecare zi. Sa simt bucuria clipei, sa simt energia ei. Si sa rad. Sa rad zgomotos, pe strada, prin parcuri sau prin metrou. Cu zambet in sens giratoriu.

 

Știu că vor mai fi zile ploioase și momente dureroase in scurgerea timpului. Dar mie imi place ploaia. PE seceta asta cred ca si voi ati vrea sa dansati goi in ploaie dupa zile intregi de arsita. Voi incerca sa controlez cum las acele lucruri să mă afecteze. Acele lucruri dureroase sau ploioase pentru suflet. Motivational (ca tot se poarta conceptul pe care sincer, eu nu il pot suferi) as putea sa afirm: "Îmi iau spiritul, viața și puterea înapoi." O buna perioada de acum incolo, probabil că încă mă voi gândi prea mult la acele lucruri și îmi voi face griji noaptea când stau în pat, dar nu ma voi mai lasa controlat. Vreau sa mă retrag din agitația vieții cotidiene și nu voi mai lasa oameni sau lucruri sa aiba prea multă importanță daca nu merita, sau daca nu ma merita. E prea multa energie pierduta cu asta si in periada de criza e bine sa ne dijmuim cu intelepciune resursele. Si sa nu le pierdem, sa nu le irosim inutil.

 

Ce am trait pana acum m-a convins ca nu mai este suficient să iei viața zi de zi asa cum vine ea. Vreau să mă simt cu adevărat viu-inimă, viu-minte și suflet. Vreau să-mi experimentez sufletul cum arata el plin de mulțumire în timp ce mă bucur din nou de viață. Vreau să-mi electrific inima în timp ce îmi urmăresc visele și sa las pasiunea să-mi pătrundă complet în spirit. Fiecare zi, fiecare clipa este extrem de interesanta, deci aleg să găsesc bucuria în momentele obișnuite și dragostea în oamenii minunați cu care mă înconjor. Caci sunt destui acestia, oameni care merita sincer toata dragostea si aprecierea.

 

Nu e suficient doar să duci o viață anosta, monotona și să mergi doar la muncă. Daca e asa trebuie, adica este necesar sa iti schimbi viața, lumea și mai ales, mentalitatea. Sa ai atitudine si sa ai prestanta. Îmi dau seama acum că orice este posibil macar la nivel "interior" dacă crezi. De exemplu poti sa spui fara teama ca esti in vreo mare eroare: "Știu că pot schimba totul despre cum mă simt dacă încetez să trăiesc în viitor și încep să trăiesc momentul." Carpe diam!

 

Poate că fiecare zi nu e grozavă, dar există ceva grozav în fiecare zi. Sa nu uiti asta. Doar de tine depinde sa gasesti acel "ceva"! Daca il ratezi vei fi mai sarac cu un "ceva". Apoi maine cu un alt "ceva" si tot asa, vei strange un cumul de "ceva-uri" care te vor transforma intr-un monoton, pamantiu, anost. De tine depinde doar, sa nu uiti!

 

Sa ai vant din pupa si panze umflate. Sa calatoresti prin viata cu vântul în spate și lumina soarelui în suflet, sa crezi tot timpul ca nu există nimic ce nu pot face. Si asta incepând cu ziua de azi, incearca sa stralucesti mai tare ca niciodată. Asa ca mine. Incearca la fel cum fac eu! În felul meu.