Azi e ziua mea
Azi este ziua mea!!! E Ziua Copilului! Din nou. Adica iar(a). In mod suspect, calendarul a decis si anul acesta sa ma mai lase in libertate inca 365 de zile. Ce copilarie avansata. Specialistii nu au gasit inca explicatia, desi exista teorii solide care implica noroc chior, adica d-ala orb, erori administrative si o lipsa cronica de coordonare intre Univers si bunul-simt. Dar sunt copil-free inca 365 zile, aia conteaza. CopilRauFree
Fiind 1 Iunie, lumea sarbatoreste copilul. Eu sarbatoresc supravietuirea copilului din mine, care a trecut prin decenii de update-uri nereusite si patch-uri emotionale instalate direct in productie. De ce nereusite? Pentru ca nu stiu cum naiba, dar mai trece un an si eu tot Copil... Si multi dintre voi cred ca la fel... Cand eram mic, voiam sa fiu mare. Acum sunt mare (nu va apucati sa verificati asta pentru ca surprizele va vor lasa prada dentistilor) si as vrea sa vorbesc cu managerul care a facut prezentarea asta in PowerPoint. Nu a innebunit Copilu' din mine. Stai sa vezi... Mi s-au promis libertate, independenta si posibilitatea de a manca inghetata la orice ora. In schimb, am primit facturi, dureri misterioase de spate, de genunchi si de cot si o relatie toxica cu aplicatia de banking. George ... (f).. tu-ti decedatii matii, ca mereu esti negativist. Adica te dai pe minus. Dar te inteleg. Degeaba ai inghetata la orice ora daca indicele glicemic te pupa-n cur tot la orice ora si iti zice..."vezi ca esti cam dulce, mai incet in gellata!". Copilul din mine inca exista. Il aud uneori. Zic uneori pentru ca din cand in... gand imi pun antifoane. De obicei cand vad o groapa cu apa si astazi ma gandesc ca ar fi amuzant sa sar in ea. Dar nu o fac doar pentru ca nu sunt persoane prin preajma sa le improsc. Si atunci..., unde ar fi distractia? Adultul din mine intervine imediat si intreaba daca am asigurare (de viata) si cine spala pantalonii dupa. Pantalonii ei. Era tanara, frumoasa si imbracata in alb. Acum, alb, murdar, Dar alb, prin acceptiune relaxata Sa continui insa......
Azi este ziua mea si, tehnic vorbind, si ziua tuturor copiilor. Ceea ce ma face un fel de editie limitata. Ai grija ce si cum gandesti cititor! Io, Copil cu kilometraj mare, usor zgariat pe caroserie, dar inca functional. Pe incercate, pe desenate, colorate, fermecate, complicate, parfumate...senzatii neasteptate, aprexiate, adorate si... uitate. Intr-un colt de suflet!. Un fel de editie limitata ziceam. DA, dar , cu unele piese originale. Cu altele inlocuite dupa incidente care nu trebuie discutate decat in prezenta avocatului. Eventual. Deci nu recunosc nimika, decat in fata marii adunari. De... Inimi frante. Maturitatea este, de altfel, una dintre cele mai bine marketate inselatorii din istorie. Ti se vinde ca un palat al intelepciunii si descoperi ca e o garsoniera in care cauti ochelarii pe care ii porti deja. Ii porti pe biblioteca, sa vada si ea ce frumos, tanar si capabil esti. Sa vada si... EA. Si uite asa, am ajuns la varsta la care lumanarile costa mai mult decat tortul si la care genunchii ofera feedback audio de fiecare data cand ma ridic de pe canapea. Da, dar parul grizonat face toti banii. Fiecare miscare vine acum cu efecte speciale. Miscari rectilinii alternative (ne) controlate. Sunt practic un film cu buget redus. Dar un film de Oscar. Sau Palm d'or ca tot se poarta zilele astea peste tot.
Exista insa si vesti bune in toate astea. Inca ma entuziasmez pentru lucruri inutile. Inca rad la glume proaste. Inca apas pe butoane doar ca sa vad ce se intampla. Acum sincer, nici nu imi mai amintesc daca traiesc inca fetele din tinerete care imi ziceau ca le apas sfarcurile ca pe niste butoate. Inca ma uit la cer cand trece un avion. Iar cand trec mai multe ma gandesc ca voi fi norocos ziua intreaga. Inca ma conving singur ca am nevoie de obiecte pe care le voi folosi exact o data. Sau deloc! Cu alte cuvinte, copilul nu a disparut. Doar a invatat sa plateasca taxe. Si impozite. Si e-factura, e-transport, e-prost ca o face. Dar hai sa termin. Mai tarziu, e-adevarat, e de la varsta, dar decat deloc...
Azi ridic un pahar in cinstea tuturor copiilor. Celor mici, celor mari, celor RAI si celor care pretind foarte convingator ca sunt adulti responsabili. Stim cu totii adevarul. Suntem niste copii cu totii, copii care au invatat sa spuna "sinergie”, "deadline” si "optimizare fiscala” sau "project-target" dar care inca se bucura cand gasesc cartofi prajiti in plus in comanda adusa de livratorul nepalez la usa. Si asta fara sa fie vazuti de Doamna! Doamna aia rea care ii indoapa cu brocoli si la desert. La multi ani mie. Si la multi ani si Copilului Rau care a refuzat, cu o incapatanare aproape profesionala, sa devina complet serios. Din fericire. Daca a reusit sau nu.... spuneti si voi....!