Balada absenței-George Țărnea

Balada absenței

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nțelegi cât mi-e de rău…

Prin absența ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Și ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea…

Și te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanță,
Visul fără de substanță,
Ca o ploaie de scântei…

De la care nu ai cum
Să aștepţi o mângâiere –
Mari iluzii efemere
Și-un mărunt ecou postum.