Balada nopții de cristal-George Țărnea
Azi am reusit sa postez un poem cu inalte vibratii pentru "ochii care stiu sa citeasca". Recititi de mai multe ori fiecare vers, veti gasi aproape la tot pasul un deja vu din viata reala. A voastra sau a celor din jurul vostru. Este mereu de actualitate mesajul izvorat din randurile de mai jos. Balada noptii de cristal avem azi. George Tarnea avem. CR_dixit
Balada nopții de cristal
Puţină minciună, puţină candoare;
Uitarea nu plânge, prostia nu doare...
Se-ntâmplă atâtea căderi în ispită,
De parcă şi dogma ar fi toropită
Şi-ar trage să moară, sub zările ude;
Nimic nu se vede, nimic nu se-aude,
Nimic nu se-nalţă, nimic nu se-nclină
Puţină căinţă, puţină lumină,
Puţină iertare, puţină speranţă,
Formală şi goală şi-n van toleranţă…
Degeaba sunt lacrimi,când ziua-i pe ducă
Şi vine de-aiurea o noapte haiducă,
Absurdă şi oarbă şi tare-n secure,
Să ardă, să spargă, să taie, să fure
Puţinul pe care iubirea-l mai poartă,
În palmele sale, cu nume de soartă.