Blestem-Sorin Poclitaru

Blestem

Vai, bat-o Dumnezeu s-o bată,
Cum bate fără de temei,
Făcând ispită din femei
La patruzeci de sfinți deodată!

S-o ardă focul cel de jos,
Cum arde suflete păgâne,
Până ce numai scrum rămâne
Din zâmbetu-i copilăros!

Să o afume cu tămâie
Preoți cădelnițând cu foc
Și, când i-o fi să stea-ntr-un loc,
Să o mănânce în călcâie!

S-o prindă diavolii-n arcan
Și-n furci și gheare să o joace,
Să o oblige să se-mbrace
În negrul pielii de catran!

Să o ajungă, m-aș ruga,
Blestemul meu, într-o clipită,
Să nu mai fie-n veci iubită
De va iubi pe-altcineva!

Și când în brațele străine
Își va căuta alt început,
În fiecare nou sărut
Să mă găsească tot pe mine!