Butaforie-Adrian Păunescu

Butaforie

A căzut în dizgrație roua,
Va fi ștearsă curând de pe câmp,
Vom avea și natură de-a doua
Cum avurăm și mamă de-a doua
Să ne ningă cu burniță strâmb.

Ne întoarcem mereu la natură,
Dar natura ea însăși s-a dus,
Între biblii și maculatură,
Nu există ediție pură
Și nici oameni ca oamenii nu-s.

Continente în somn sângerează,
Atlantida e-un vis de olog
Și conștiința degeaba e trează
Dacă fibrelor ei le e groază
Și culorilor ei li-i Van Gogh.

Dacă viața cea pură coboară
În toxine, în somn și-n noroi,
Pentr-o iarnă și pentru o vară
Hai în clasa întîia primară
Să vedem, să simțim ce-i cu noi.

Nici o fibră din toate nu-i pură
Și aceasta-i osânda cea grea,
Ne putem reîntoarce-n natură
Dacă sfînta, rănita, natură
S-ar întoarce ea însăși la ea.