Când ai mințit?-Sorin Poclitaru

Când ai mințit?

Sunt curios să știu: când ai mințit?
Râdeai atât de viu câteodată -
Când mă priveai, că inima mea toată
Se încălzea, sarmana, negreșit?

Când mă-ntrebai mici lucruri zi de zi?
Cum iți stă părul, dacă pari mai grasă -
Iar eu râdeam, știind că ești frumoasă
Și te alinți, doar, să te pot minți.

Sau când mă întrebai despre vreun vis
Care te-a speriat, să te trezească?
Și-n bosumflarea ta copilărească
Părea că întreg iadul s-a deschis.

Sau, poate, când drăguț te pisiceai?
Și te lipeai cu dragoste de mine
Și îmi spuneai că-s starea ta de bine…
Nici nu știu, oare-atuncea mă mințeai?

Sau minți acum, când zici că ești străină
Și că n-am fost nimic în gândul tău?
Că n-am fost altceva decât un rău,
O amintire, un păcat și-o vină?...