Pastila de weekend_10sept22-Cand avem totul

Când avem totul, ne este egal cu zero. Adica ne cam doare-n 14.(paispe si ceva spre 15). Ne e egal cu zero ce fac ceilalti, cum isi duc traiul sau isi modeleaza dragostea. Cand avem totul, toate sunt bune, toate sunt frumoase si avem impresia ca orice am face, totul va ramane neschimbat. Pentru noi si pentru cursul firesc al vremurilor. Siguranta lucrurilor ne face sa credem ca totul ni se cuvine in acele momente, chiar si in caz de neparticipatie sau "participatie negativa" la NOI-ul comun. Totul ni se cuvine in viata, in societate, in iubire. Poate si in moarte. In moartea pasiunii, desigur. Noua, numai noua ni se cuvine totul, ceilalti nu conteaza! Suntem pe val, suntem sus fericiti si intr-o pornire de egocentrism primitiv ajungem sa consideram ca putem aduce binele chiar facand rau, ca binele vine doar prin simpla noastra prezenta. (sau absenta). De aici pana la a incepe sa facem prostii, la inceput mici, apoi cascadate in amplitudine pana devin dezastre, nu mai e decat un pas. Un pas mic, un pas d-ala little, adica neinsemnat la inceput. "Si ce daca fac asta, oricum am totul si asa va ramane!, numai sa nu <>". Nimic mai fals. Viata se razbuna printr-un sus-jos intr-o sinusoida osciloscopica perfecta, in care orice interventie din afara este imposibila sau inutila. In viata dragii mei, nu este ca in electronica, unde pui o punte redresoare formata din 4 diode si totul sa devina liniar, continuu. In viata, in iubire sau printre oameni nu ai intotdeauna la tine 4 diode sa poti construi o punte. Si..., de cele mai multe ori nu ai nici abilitatea de a sti sa le folosesti adecvat pentru a salva lucrurile. Si atunci..., pierzi. Istoria este ciclica in felul sau...

 

Când pierdem totul, implorăm pentru "încă un strop" şi venerăm "puținul" ca pe-un întreg... Atunci constientizam ce ocean inseamna "un strop" din ce inainte vreme avem cu duiumul. Acum divinizam orice mic strop, in timp ce pe vremuri aveam atatia ca puteam construi o mie de ploi torentiale. Da, dar ce folos. Acum e... Târziu!! Putinul nu are cum sa mai devina intreg, trecutul prezent, iar eu, tu..., sa redevenim noi. E tarziu pentru amandoi iar in momente de pierdere totala... si regretele, parerile de rau sau suspinele sunt inutile. De ce? Pentru ca.... Gustul târziului nu va avea, niciodată, dulceața prezentului. Niciodată..., asa sa stiti!!!