Cântecul celor două Ioane-Sorin Poclitaru


Cântecul celor două Ioane

Iubita mea ce-ai fost odată
Nu pot nimica să-ți mai cânt
Mi-e cântecul fără cuvânt
Și inima dezacordată

S-a pus pe corzi un praf mai gros
Și nu mai pot mișca nici pana
Iubita mea ce-ai fost Ioana
Mai știu doar notele de jos

Cafeaua are gust de zaț
Și berea pare doar amară
E gol în mine ca-ntr-o gară
Din care pleacă condamnați

Aveam atâtea să-ți mai spun
Ai ascultat doar uvertura
Iubita mea, eu nu știu ura
Te du cu bine. Rămas bun

Când o s-auzi pe undeva
Vreun cântec cunoscut din mine
Să îl asculți cum știi mai bine
Și râzi… în amintirea mea

Adrian Bezna-Cântecul celor două Ioane