Cat de dor va era...?

Cat de dor va era de poezie adevarata, de poezie pura, de poezie de inalta vibratie? De versuri de genul?:" Mi-e teama, respirand sa nu ucid/ Secunda asta, vesnic trecatoare,/ Sa nu te pierd, ma osandesc sa-nchid/ Pe veci, in mine, timpul cu zavoare.".  Vorbesc aici de o poeta de o rara discretie, neinscrisa insa in nicio scoala de literatura, nesupusa niciunui curent literar la moda. "Cum voi trai daca-ntr-o zi, plecand,/ Uita-vom despre tot ce ni se-ntampla/ Si daca va ploua la mine-n gând/ Si iarna va veni la tine-n tampla?". Cred ca v-am pus curiozitatea la 220V curent alternativ, asa ca voi continua sa va spun ca este o creatoare de exceptie, in afara clasamentelor, chiar daca plachetele ei de versuri denota o poeta moderna, o poeta framantata de probleme existentiale."Si dac-am fost, si daca suntem,/ Si daca nu ne-am intamplat,/ In ochii mei ramai icoana, In ochii tai raman regat." Nu fugiti sa il intrebati de google atotstiutorul despre cine e vorba pentru ca si o cautare tintita va intoarce putine rezultate. S-ar putea ca totusi unele versuri sa va fie cunoscute din unele piese cantate de Tatiana Stepa de exemplu (alt mare Om despre care vom vorbi pe aici cu alta ocazie). "Se face liniste in noi,/ Din ochii salciilor cad brume,/ Ne dezlegam în asfintit/ Si vine noaptea fara nume."

Troienele urca in sarea din sange,
O frunza din mine sta-n luna si plange.

În ochii tai coboara Luna,
În ochii mei se face frig,
Frunzare ning si creste noaptea
În numele pe care-l strig.

Acum, sunt sigur ca v-ati prins despre cine am tot vorbit eu aici. Aveti numele poetei in glas, in suflet, pe murmur de cantec. CE?, inca nu stiti?? Simplu, este vorba de Camelia Radulian