Cât ne iubeam, şi cum credeam odată-Alexandru Vlahuţă
Despre Alexandru Vlahuţă, am mai vorbit pe aici, vom mai vorbi in viitor, am o idee de subiect de blog. "Cat ne iubeam si cum credeam odata" avem azi la prima ora pentru voi toti. Stati cu ochii si pe blog, vine partea a doua a postarii de ieri. Aia cu dragostea si razboiul...
Cât ne iubeam, şi cum credeam odată
Cât ne iubeam, şi cum credeam odată
Că-i un amor ce nu se va mai stinge,
Că tot ce-n gândul nostru se răsfrânge
E-o lume veşnică ş-adevărată !
De multe ori, dorinţa de-a te strânge
La piept, mai caldă, mai pasionată,
Îmi deştepta o grijă-ntunecată:
“Când voi muri ...” şi tu-ncepeai a plânge ...
Poveste-i azi, şi nici măcar nu-i tristă,
Căci totul s-a sfârşit pe nesimţite;
Nici urmă din ce-a fost nu mai există,
Vezi tu, ce de iluzii risipite!
Un semn, o fluturare de batistă.
Şi ca un văl uitarea ne înghite.