Câtă iertare-Eduard Zalle

 
Câtă iertare!

Câtă iertare cade peste noi
Și ploile ne bat din doi în doi,
Și tu privești firava buburuză,
C-un aer de regină andaluză.

Câtă iertare cade peste noi
Și aerul devine mai greoi
De ca și cum ar vrea să ne sufoce,
Perseverent, năprasnic și atroce.

Câtă iertare cade peste noi
Și plopii se-nfioară calzi și goi,
Cu crengile bătând aleea veche,
Din când în când, arar și nepereche.

Câtă iertare cade peste noi
Și-n noapte se aude un strigoi
Cu glasul spart, dogit, fără putere
Și aerul miroase a-nviere.

Câtă iertare cade peste noi
Și am uitat că astăzi este joi,
Și viața noastră e conveniență,
Un soi de distonantă pasiență.

Câtă iertare cade peste noi,
Ninsorile ne bat din doi în doi,
Și tu privești oglinda insolentă,
Tăcută, resemnată și absentă.

din volumul: Cuvinte despre oameni și lucruri)