Ce plangi?-Tudor Arghezi

Azi avem forta in versuri. E o poezie draga sufletului meu, putin cunoscuta, Arghezi a fost de neegalat cand a scris asta. Cititi-o, e frumoasa si va va umple inima. De dor, de tristete, de iubire, de suparare, de dragoste. Adica va umple inima de toate sentimentele omenesti posibile. Azi sunt un CopilRau bun. Nu mizati pe asta pana la sfarsitul zilei insa. Doar acum sunt bun! De ce? A....starea mea naturala.... Nu, nu e asa, glumeam. Sunt bun, pentru ca la sfarsitul poeziei am pus un link de youtube. Este poezia de fata recitata magistral de Silvia Popovici. Eu inca am pielea de gaina de cand am auzit-o prima data. Adica de multi ani incoace. Va rog insa ceva. Cititi mai intai poezia, cu ochii si inima voastra, depuneti in suflet farame de traire cauzate de ea, daca este cazul, apoi vedeti si youtube-ul. Veti vedea efectul, veti trai emotia pe care am trait-o eu prima data. Prima data cand am citit "Ce plangi?"

Ce plangi?

Ce plangi, copilul meu? Ce-ti are
Sufletul? Te doare?
Senina ca un bob de roua,
Ar fi ca o podoaba noua,
Dar e o lacrima de turburare
Si mai cu seama locul ei ma doare.

Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Caci lacrimile nici nu-ntreaba, nici nu au raspuns,
Teama mi-a fost de lacrima ta, fata,
Si ea s-a ivit nasteptata.

De unde a putut sa-nmugureasca?
Pricina ei o simt ca-I pamanteasca,
Dintr-un nisip, dintr-un prundis, dintr-un namol.
De nu as da de urma ei in gol.

Cand a-nceput si lacrima de vita,
Ai plans sit u, suava mea domnita,
Si n-am avut sa banuiesc prilej
Ca s-a ranit o ramura de vrej.

Ma doare ca-I sosita vremea lor,
A gandului si-a lacrimilor,
Fara sa vad ca fragedul san mic
Creste tiptil in cuibul lui de borangic.

Obrazul sarutat de mine,
Acum primeste acrima, mai bine.
Vioaia ploapa, deodata trista,
Cata la drum sit ace in batista.

Papusile, povestile cum au trecut
De n-am stiut si nu am priceput?

www.youtube.com/watch?v=TZfUMKt4_lE&list=PLrdnXOQS-1_Z56SBkspb-CUyw4Bu2oHKz