Chemarea ta-Sorin Poclitaru
06.01.2022 11:30
Chemarea ta
Mă vei chema și voi veni
Și palma mea va înflori
Căuș pe sânul tău șiret,
Ce-mi cheamă degetele-ncet,
Scornindu-le chemări pe-ascuns.
Și, poate, nu ți-aș fi răspuns,
De n-aș fi fost neputincios.
Și m-am oprit, dar ce folos,
Chemarea ta m-a copleșit
Și tot plecând, m-am rătăcit
Și drumul nu l-am mai aflat,
Noroc de sânul tău cambrat,
Ce-n zmeuri mari, rotund, a nins
Și-arzând cu focul lui nestins,
În carne mi-a făcut cărări.
Și-atunci, uitând de depărtări,
La tine-am alergat, să fiu
Încă o dată-n viață viu,
Cum am tot fost, în viața mea
Când sânul tău îmi înflorea
În palma și în pieptul meu,
Eu, păcătosul Dumnezeu,
Eu, cel ce te-am făcut din lut
Și te-am slujit pentr-un sărut.