Ci de-am fi singuri...-Nicolae Iorga

Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Are o biografie complexa de la latura sa sociala pana la cea profesionala. Imi propun sa vorbesc intr-o postare pe larg despre viata sa de la nasterea la 5 iunie 1871 pana cand a fost executat de un corp legionar in padurea de la Strejnic in Prahova, in anul 1940. Astazi ii descoperim o latura mai putin stiuta si studiata in scoala. Il regasim pe Iorga poet, o poezie scrisa in 1890 si aparuta in acelasi an in "Contemporanul". Este o frumoasa poezie de dragoste pe care va las sa o gustati singuri, Tu si EA deoarece chiar asa se numeste: "Ci de-am fi singuri..."

Ci de-am fi singuri...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Și nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ți-aș spune așa de multe...

Ar trece vremea și n'am ști
Ce e aceia vreme
Și n'ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.

Am fi departe tare duși,
Străini de lumea'ntreagă:
Pe veșnicie ți-aș fi drag,
Tu veșnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am șterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Și cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu să-l curme?

Ți-aș spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.

Și-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.