Cine esti tu?
15.05.2023 15:45
Cine esti tu cu adevarat ? Ia sa imi raspundeti fiecare dintre voi la asta! Dar, pana sa raspundeti voi, voi incerca eu o insailare de cuvinte. Cuvinte potrivite, vorba lui Arghezi...
Deci, cine esti tu?
La aceasta intrebare nu raspunzi din rolul tau pe care il joci zi de zi. Acum nu esti sot, mama, (sau sot mama), sotie (sau sosie), doctor (un fel de vraci mai dibaci), profesor (in liceu aveam o definitie strong pornind de la "cadru didactic"), popa (in lipsa, e bun si un tarcovnic) sau om de afaceri (boss d-ala in colanti si tenisi de firma). Nu, acum nu esti nimic din toate astea! Nu te definesti prin numarul de masini, case, palate cu turnulete, sau prin conturile din banca. Prin numarul si marimea lor. A conturilor! Apropo, ai trecut totul in declaratia de avere? Ziceam si eu asa..., insa stiu ca da. Nu te definesti si nu te definesc cele de mai sus. Toate acestea nu sunt decat masti, expresii ale personalitatii tale (persona-masca). Dar de masti suntem satui... (futu-i... arafatul lor era sa zic, Doamne Iarta-ma). La intrebarea titlu de articol prezent raspunsul il primesti atunci cand ramai doar cu tine insuti. Tu singur, tu cu tine si crampee de ganduri risipite pribeag prin cap. Cap, scafarlie, teasta, dovleac, fiecare dupa posibilitati!. Atunci cand mastile au cazut una cate una... S-a dus pandemia si vezi ca au inceput sa ti se vada... buzele. Si expresia lor rubensiana. Cine mai tu esti fara mastile tale? Ia sa vedem! Ia sa te vedem... la fatza! Pentru ca intreaga ta viata ai fost invatat ca asta esti tu, Tu esti doar o serie de masti suprapuse. Masti puse una peste alta, intr-o devalmasie pur omeneasca. Masti suprapuse sau schimbate intre ele in functie de rolul pe care trebuia sa-l joci. Masti, tot masti. Masti medicale, masti ffp2, masti butaforice, masti mortuale, masti de protectie, masti anti-fraieri, masti... Ati ramas... masca, asa-i?
Dincolo de aceste masti insa se poate afla copilul neiubit, adolescentul neinteles, tanarul respins... Ar mai putea fi si adultul frustrat, sau batranelul nedeschis spre nou, care nu ar purta niciodata espadrile cu sosete portocalii. Sau verzi, tot-una-i. Dincolo de masti se afla toate ranile care te dor mereu dar mai abitir cand "se schimba vremea" si pe care ai incercat cu disperare sa le acoperi, sa le ascunzi cat mai bine, nu numai ca sa nu le vada altii, dar sa nu mai stii nici tu de ele... Mastile paravan au rol de protectie in cazul asta, de platose pentru tine. Un fel de umbrele pentru cand iti ploua-n suflet! Nu e insa prea bine nici cu uitarea asta, cu ascunzisul sau cu politica strutului. Care-i aia? Pai capul in nisip infipt adanc si fundul afara dezgolit. Tot infipt si el.
Constientizarea ranilor din trecut fac posibila vindecarea lor. Numai asa te poti repara oarecum. Vindecarea emotionala a trecutului este un proces transformator (curent alternativ de la 220 la 12 V, am deviat scuze...) care te schimba complet, devenind un alt om. Ma gandesc ca daca pui la iesire o punte redresoare si un electrolitic de vreo 2000 uF obtii un ditamai curent continuu. Am deviat iasari, dar alternantele sunt cateodata bune in viata. Sinosoide bre, cutumele curentului alternativ. Odata cu mastile elimini si frica de expunere la vulnerabilizare. Sa cititi de doua ori asta cu vulnerabilizarea, ca rar "dau din mine" asa ceva. Am vrut sa scriu "vulnerabilitate" dar din graba am tastat gresit tocmai pozna asta de expresie. Se pune ca sunt destept, nu? Sure..., adica desigur!
Revin la frica de expunere. Fara ea, poti spune tie si celorlalti cine esti tu cu adevarat. Te poti manifesta in sensul implinirii chemarii tale in aceasta viata. Asa se zice, ca fiecare vietuitor are un rol bine determinat pe aici. Nu atac insa concepte filozofice de genul asta azi. De ce? Pentru ca e luni. Si eu, CopiRau, lunea nu prea vorbesc despre materialitatea lumii, determinism si libertate prin lipsa constrangerilor. Sunt unii insa care pot citi printre randuri ce scriu eu, bravo lor.
Vad lacrimi in ochii vostrii ca se termina textul asta. Vad boabe de roua in obraz ca nu v-am zis cum e cu conceptele alea filozofice. Hai sa mai bat un pic campii in cazul asta, pana sa inseninez fruntile. Dar cum astazi e nor afara, de unde senin pe tample. Lasam exercitiile ludice pentru zilele urmatoare intr-un articol continuare. Promit sa fiu scurt atunci. La scris desigur, doar la scris! CR_