Cioburi sparte-Corina Herghelegiu

Cioburi sparte

Sufletul meu
pășea desculț prin cioburi sparte,
îți amintești?
le-ai lăsat atunci când ai plecat,
le adunam
prin camera goală, tăcută, pe toate,
tu, plecând în grabă
în urmă nu te-ai uitat.
Urme rămâneau peste tot,
iar tălpile arse
nu mai simțeau durerea
și nici nu mai știu:
când ai plecat,
venise iarna, ori se-nserase,
sau doar sufletul meu
rămăsese pustiu?