Compediu de fericire

Ceea ce voi scrie mai jos sunt consideratii proprii despre fericire. Puteti sa fiti de acord cu mine, puteti sa nu fiti, puteti sa va regasiti in cele de mai jos, sau nu, important e sa nu aruncati cu pietre. Prea mari. Si sa scrieti si parerea voastra despre fericire. Asa cum o vedeti voi, asa cum ati trait-o sau cum o expermentati mereu in cotidianul vostru curent. CopilRau atata a putut. Sa scrie randurile de mai jos. Hai sa purcedem ca vine noaptea si ne prinde pe drum. Nevaccinatii nici nu stiu daca, in conditiile astea, mai au voie sa circule noaptea. Dar sa intre aici, au voie, au toata voia din lume, au chiar indemnul meu la lectura si traire.

„Fericirea unui om nu constă în lipsa dorințelor, ci în cunoașterea lor perfectă.” spunea Alfred Tennyson. Nu vorbim despre personaj acum ca ne intindem prea mult. Dorintele sunt intr-adevar un reper in calea fericirii noastre dar pana la dorinte sunt alti factori care determina starea de fericire. Unii spun că lumea e a celor care se trezesc devreme. Greşit! Lumea e a celor care se trezesc fericiţi. Se trezesc fericiti pentru ca au dormit bine, pentru ca cineva i-a tinut in brate fizic sau de la distanta si le-a vegheat somnul (imbratisarea lingurita va spune ceva?, daca nu, vorbim altadata despre ea), pentru ca au un "buna dimineata, esti bine?" in fiecare zi la desteptare. Si zambesc, si au o motivatie in plus sa sara din pat si sa faca orice pentru a scurta timpul pana la intalnire, indiferent cum e ea sau cand va fi. Locul tău este lângă omul de care îți este dor, cel care îți scrie un mesaj dimineața, cel care are timp pentru tine şi te ascultă, cel care se gândește la tine printre o mie de responsabilități. Si cel care iti ofera inima, timpul, spatiul sau interior si nu in ultimul rand sufletul.
"Cea mai mare fericire a vieții este să simți că cineva te iubește, nu să știi, ci să simți" spunea Nichita Stănescu. Sa simti, sa simti dimineata cand te ridici din pat, sa simti dimineata la cafea, sa simti dimineata cand te apuci de treaba. Si apoi, sa o tii asa, cu aceeasi simtire toata ziua. Se spune ca esti un Om bogat atunci cand esti fericit. Unii insa se grabesc sa se considere bogati si cand inca nu sunt siguri de fericirea lor sau cred ca au gasit-o prinzandu-l pe Dumnezeu de picior. Si..., si-o iau in freza, asta ca sa ma exprim cat de cat academic (am cuvinte de CopilRau aici dar i-am promis domnului A sa devin pe zi ce trece din ce in ce mai cuminte in exprimare. Manca-l-ar tata pe el de CopilRau da' bun care este aici de fata). Te poti considera fericit când cuiva îi pasă de durerile, temerile și visurile tale. Si sta cu tine intr-un mod masochist aproape, pana cand incepi sa te ridici usor, usor. Apoi te vegheaza cat inca esti ametit de carerea anterioara. Esti fericit când cineva te iubește așa cum ești, cu toate imperfecțiunile tale, te accepta, te intelege si te doreste aproape. Ești fericit când știi că poți spune ceea ce gândești fără a fi judecat ori când poți să te porți cum simți pentru că ești înțeles de cineva, asta daca purtarea ta este reala, adevarata, departe de un kitsch prost jucat intr-o minciuna permanenta. Daca incercam sa filozofam pe marginea subiectului as putea spune, din experienta mea de CopilRau ca, in viața noastră de zi cu zi trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți. Sunt un Om fericit pana acum asta vis a vis de afirmatia asta.  Fericirea vine din lucruri mici, neinsemnate poate si converge spre fericirea suprema. Cafeaua de dimineata, un zambet peste zi la amintirea persoanei dragi, o atingere nevinovata, o melodie care iti provoaca aceleasi amintiri, sau o carte, un film, o forma sculptata, vederea marii sau bucuria nimicurilor zilnice pot fi lucrurile mici de care faceam vorbire mai sus. Dar mai sunt si altele, nuantate "dupa chipul si asemanarea voastra". Esti fericit cand "te imparti" cu cineva, cand il simti  aproape și la bine dar și la rău și când tot ce este acolo poate sa fie frumos, acceptat si acceptabil chiar si când sunt urâte acele lucruri. Daca ar fi sa ne gandim la cativa pasi spre fericire, fara sa am pretentia ca sunt detinatorul adevarului absolut, as identifica urmatoarele. 1.- Iubește. Fă-o necondiționat. Fă-o sincer. Fă-o frumos. Fă-o mereu. Fă-o deschis. Fă-o cum crezi tu ca e mai bine; 2.- Fii sincer. Nimic nu este mai eliberator decât sinceritatea. Fii sincer cu tine, fii sincer cu cei din jur, nu trai in minciuna ca minciuna mai devreme sau mai tarziu iti va urați sufletul; 3.- Bucură-te. Bucura-te de orice, de lucuri marunte. Nu lăsa viața să treacă pe lângă tine dar nici nu face compromisuri pentru asta; 4.- Nu încălca promisiuni. Pentru că vei produce doar durere. Și îți pierzi credibilitatea, uneori, pentru totdeauna; 5.- Ajută. Cu ce poți, cum poți, pe cine poți. Lasă ceva în urma ta. Ma opresc din enumerare. Daca ar fi sa vorbim despre alegeri, eu cred ca e nimerit sa alegi  un om care are grijă de tine. Nu, nu material. Mai mult sufletește. Să alegi acel om care se interesează despre cum te simți, care îți oferă timp pentru a-i povesti cum ți-a fost ziua, cum te simti si de ce ai negura pe fata cateodata, care te încurajează atunci când simți că nu mai poți. Te incurajeaza si e langa tine zilnic indiferent de distante, dispozitii, sau depozitii. Fie aproape fizic, fie aproape sufleteste, fie aproape "aproape". Sa fii langa acel om care îți știe temerile și te ajută să le depășești. Care îți iubește defectele și nu încearcă să te schimbe după bunul lui plac dar te indruma prieteneste sa incerci tu sa le schimbi daca vrei. Care te acceptă așa cum ești. Banii nu îți vor aduce liniștea. Banii nu te vor întreba cum ești. Banii nu te vor iubi. Niciodată. În schimb, Omul DA. La capitolul recunostiinta se cuvine să fim recunoscători pentru fiecare răsărit de soare, pentru fiecare zi în care suntem sănătoși, pentru fiecare moment de frumusețe... Si asta e fericire. Să fim recunoscători pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare bătaie a inimii, pentru fiecare minune..., ivita sau intamplata in calea noastra. Tot o farama de fericire e si asta. Să fim recunoscători pentru fiecare zi liniștită, pentru fiecare zi in care zambim, dorim si ne e dor, speram, pentru fiecare zi in care am mai invatat ceva, am mai facut ceva, am mai iubit ceva indiferent de starea de agregare a acelui "ceva". Si sa fim fericiti ca inca suntem...

Am scris mult, contrar teoriilor ca pe net, ca in bloguri nu se scriu articole lungi pentru ca plictisesc audienta si nu ajung la capat cu lectura. Eu stiu un lucru insa. Cititorii mei, multi, putini, cati or fi ei sunt oameni cu un grad de educatie si intelegere ridicat, instruiti si care vor fi tristi ca nu am scris mai mult despre subiectul asta, vor fi suparati chiar ca s-a terminat asa repede articolul de fata. Fericirea are o mie de nuante, este strins legata de iubire, iubire de sine, iubire de viata, iubirea aproapelui, iubirea "celui aproape", iubirea de natura, de aer, de munte, de mare si de soare. Deci iubiti. Dar faceti-o sincer, iubiti pe cei care merita sa fie iubiti si foarte important, doar pe cei care va merita!