Concluzii de Valentin-Sorin Poclitaru

Concluzii de Valentin

Femeile care se știu iubite
Mai mult sau, asta-i viața, mai puțin,
Când văd că vine Sf Valentin,
Visează la cadouri diferite.

Întâi și-ntâi, când este foarte mică,
Ea își dorește ca un băiețel,
Cel care este cel mai frumușel,
Să îi aducă-n dar, o floricică.

Când sunt puștoaice, visul cel mai mare
E să-și găseasc-un speriat cu plete,
Dorit de toate celelalte fete,
Ce să îi dea un like, la o postare.

La majorat, parfum și machiaj,
Asta când nu-și doresc altă prostie,
Și-i important ca Valentin să știe
Că fac ce vor cu-obiectul de șantaj.

La douazeci și-un pic, doresc inel,
Ceva finuț, de cinzeci de carate,
La care să balească toate, toate,
Dorind să afle cine este el.

La măritate, parcă-i mai ușor,
Ele-și doresc ca Valentin, săracul,
Să nu se pișe, iar, pe tot colacul,
Și să le ia un alt aspirator.

După cincizeci, zici că le au pe toate,
Dacă le-ntrebi ce daruri își doresc,
Își iau așa, un ton mănăstiresc,
Și-ți spun încet: nimic, doar sănătate.

La bătrânețe, nimeni nu le-ntreabă
Dar ele vor ca pensia să crească,
Și-și mai doresc, de-asemeni, să trăiască
Mai mult decât rezistă altă babă.

Bărbații, însă, vor foarte puțin,
De fapt, au o dorință arzătoare,
Să nu existe nicio sărbătoare
Niciuna, începând cu Valentin.