Confesiuni-Nichita Stanescu

Azi e duminica. Ma gandesc ca aveti nevoie de ceva usor si frumos dupa o saptamana in care numai pe site-ul meu ati zabovit. Va trimit o metafora a lui Nichita, Confesiuni. Imi puteti multumi mai tarziu de merita multumiri asta. Daca nu aveti vreme, stare sau rabdare sa cititi poemul de mai jos retineti doar urmatoarele:  dacă cineva poate să iubească / e împărat // dacă cineva este iubit / e infinit . Va doresc tuturor sa fiti infiniti in imparatia voastra....
 
Confesiuni...
 
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai schiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
 
Dacă pot să iubesc mi-e destul
şi mi-este surâs
şi mi-este vis
dacă pot să iubesc.
La urmă, la umbră
am cântat:
dacă cineva poate să iubească
e împărat
dacă cineva este iubit
e infinit.