Consideratii nocturne

26.05.2022 02:00

Incerc un exercitiu intelectual inedit. Si rar mie. Sa scriu noaptea. Sa va scriu noaptea, sa imi scriu noaptea. Pentru mine este ca o autoflagelare intelectuala. Adica, pe intelesul unanim ... ma chinui. Produsul finit al acestei porniri somnambule il veti aprecia voi, fiecare dintre voi in parte, in functie de cum va fi primit de suflet. Il voi aprecia (sau nu) si eu la o recitire ulterioara. Obiectiv o sa va povestesc si voua ce parere am. Sau nu o sa zic nimic, mai vedem! Acum hai la scris Cochile! Multumeste-ti cititorii. Pe toti, ar fi indicat!!!

Ceasul bate spre ora 2. E noapte, e liniste, e dorul de scris prezent. Dor napraznic, aproape la fel de dureros ca dorul de NOI. Am zis..."aproape" pentru ca nimic nu se compara cu NOI. Noi, adica, Tu, Eu, Pamant si Cer. Ridic capul spre cer. Sunt stele pe care nu le-ai văzut și iubiri pe care nu le-ai iubit. Stele multe, mii. Iubiri...cine mai stie, cine le mai poarta socoteala? Există lumină pe care nu ai simțit-o și răsărituri până în zori. Pana in zori si la nevoie cu o lentoare matinala si dincolo de ele. Sunt vise pe care nu le-ai visat. Nu le-ai visat inca dar soarta nu poate fi asa de cruda vitregindu-te la infinit de ele. Sunt și zile pe care nu le-ai trăit și nopți pe care nu le vei uita. Nopti ca aceasta. Cu stele, lumini si rasarituri. Sunt și flori care vor să crească. Vezi cate lucruri nu stii, nu stiai ca sunt? Există si multe lucruri despre tine pe care nu le cunosti. Lucruri pe care trebuia să le știi, sau pe care va trebui sa le afli. Nu le cunosti încă.

Cunoscându-ți inima, știind ce este în inima ta te vei simti mereu condus de ea. Toți avem intuiție. Uneori nu este ușor să ne acordăm mintea la ceea ce înțelegem la nivel primar. "Si tot ce-i ne-nteles, se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari in ochii mei...". Adevărul vorbește din centrul inimii tale și uneori durează pana să-l auzi. Il vrei sau dimpotriva, il gasesti dureros. Uneori este nevoie de liniște pentru a-l simți, pentru a-l auzi si percepe. De liniste sufleteasca, de echilibru si pace. Întotdeauna e necesar dramul ala de încredere ca să crezi si sa accepti asta. Avem adevarul! Si acum ce faci cu el scump privitor? Ai disponibilitatea necesara de a-l recunoaste deschis? Mai intai fata de tine insuti. Raționamentul nostru, procesul nostru interior va da forma la ceva ce instinctiv stim? Sau nu? Și... dacă vreodata ai nevoie de ceva de care să te agăți în timp ce curenții împing și trag in toate directiile, obosindu-te peste masura, gândește-te la asta, dragă cititor: Ca și natura cand este ținută într-un sezon de suspendare sau inghetata pe undeva, si ceea ce se odihnește în inima ta se va trezi în timp dezmortindu-se. In timp si la timp. Pentru noi provocari!

Si pornisem de la liniste, noapte si stele. Uite unde am ajuns... Neinchipuite sunt sinapsele creierului. Imi era dor sa scriu. Sa scriu asa in creier de noapte. Imi era un dor de asta, aproape la fel de mare ca...., dorul de NOI!!!

(nu am facut nicio corectie in text. Lipsa coerentei lui in anumite zone nu este insa pur intamplatoare sau din cauza de ora tarzie-n noapte. Cravasati-va mintea sa vada dincolo de cuvinte. Nu e greu deloc. Noapte buna oriunde v-ati afla)