Copil_Rau_1

Cineva foarte ingrijorat intreba astazi cu ficatu-n gat de emotie daca CopilRau mai traieste cu sau prin textele sale. Sau unde este? Unde a disparut sarcasmul (ce usor e sa facem misto de o stare de fapt), unde a disparut jargonul si obraznicia sa? E pe aici, sta la panda, stati linistiti, va poate musca cand nu va asteptati. O linistesc pe persoana in cauza spunandu-i ca exista viu acel CopilRau, traieste si se zbenguie intr-o agitatie haussiana demna de o cauza mai buna. Sau mai dreapta. Poate evenimentele din ultimile ..."vremuri" l-au maturizat anticipat. Asta e ca expresia aia de crestere economica cu spor negativ. Numai un impotent se putea gandi la crestere intr-o situatie de nesculare perpetua, fie ea si "negativa". Hai sa revin ca va aburesc mai tarziu. Azi voi vorbi despre CopilRau. Un pic. Adica un pic azi si un alt pic maine.  Nu o sa aflati mare lucru, dar cu ce sa imi umplu si eu site-ul? Cu polutii (nenocturne) de genul asta. Deci azi il dez_Batem pe CopilRau, lasandu-l pe sa vorbeasca liber despre... el.

 

Știu că nu sunt întotdeauna cea mai delicată creatură plină de farmec sau grație. Cateodata pot fi si incomod, dar ce importanta are. Sau mai are... S-ar putea să par obraznic sau gălăgios, poate chiar sarcastic și puțin picant. Cine nu crede aceste afirmatii este invitat sa guste. Sarcasmul ziceam, oare la ce v-a patinat inteligenta? Deci sunt in toate relele posibile. Dar așa îmi protejez eu inima. Din 2014, de la nascare, am avut un drum greu - nici măcar unul pe care l-am ales singur, pentru că viața a făcut această alegere pentru mine. Viata mea, adica d-nul A care dicteaza ce si cum sa coexist. Si cat de impertinent sa fiu in scris. Nu am avut ocazia să aleg cine vreau să fiu și cum. Oricum as fi ales prost. Sau mai prost decat acum. Nu am ales, ci pur și simplu s-a întâmplat. "Ce nu te omoara, te face mai puternic" se spune. Asa e, deci eu ori am devenit mai puternic, ori am fost consumat de flăcările vieții. Adica tot de toanele d-nului A. Pe cale de consecinta, am facut si eu ce am putut. Ati citit , savurat sau injurat si voi "creatia asta". Am făcut ceea ce trebuia să fac pentru a continua și a supraviețui. Si Copilul a supravietuit. Si a scris. Si v-a amuzat, v-a "certat" sau v-a pus pe ganduri / Cine a citit printre randuri, permisa sa imi fie rima / D-nului A cu toata stima. Incep sa scriu in versuri si daca ma apuc de versificat o sa ma priviti cu ura, vorba unor stihuri care imi giugiulesc acum circumvolutiunea unica, proprie si "a mea": Nu va mai priviti cu ura, nu va mai izbiti ca orbii / Mai taceti putin din gura, priviti sufletele proprii.

Si pentru ca pe acest site intra doar persoane foarte titrate care cu greu mai inteleg limba neaos romaneasca indraznesc si varianta in engleza, ce limba frate, ce limba... : Don't look at each other with hatred any more, don't lash out at each other like blind men any more. / Be a little more silent of the mouth, look at your own souls. Daca in acest moment se gaseste vreunul care sa spuna ca in engleza suna mai bine ca in romana, nu mai vorbesc cu el sase luni. Incepand cu ianuarie 2022. 

Cam atat pentru prima parte. Mai am de zis dar nu vreau sa epuizez si sa va epuizez cumva. Mai cititi-ma si maine. Ca pe o carte intre-inchisa.

 

Asta a fost articolul de azi. S-a vrut usor, light, insa la o recitire constat ca prinde coaja de seriozitate prin unele parti ale lui. Si de meditatie, de intrebari, de remuscari si regrete. Am zis remuscari? Nu era in sensul de pareri de rau... scuze, dar nu imi merge tasta "space", acolo eu ma refeream la unii dintre semeni mei si la re muscarile lor repetate. De fund, de fundul meu!