Cum am ajuns-Sorin Poclitaru

Cum am ajuns-Sorin Poclitaru

Cum am ajuns în acest loc și când?
Deodată, n-am mai râs ca înainte
Și între noi s-au urâțit cuvinte
Și zâmbetele au murit, pe rând.

Ne-am transformat încet în doi străini,
Necunoscuți pe drumuri diferite
Și între noi au înflorit cuțite
Și ochii noștri s-au schimbat în spini.

Poate-am greșit, poate-ai greșit sau poate
A fost un întuneric ce-a cuprins
Întreaga noastră viață ce s-a stins,
Împrăștiind cenușă peste toate.

Lăsând în urmă numai întrebări,
Păreri de rău și amintiri pierdute
Și o durere care se ascute
De lipsa unei ultime iertări.

Habar nu am ce neguri ne-mpresoară
Și pentru ce am devenit pustii,
În lipsa ta eu n-am să pot iubi,
Chiar dacă aș trăi și-a doua oară.