Cum iert-Sorin Poclitaru

Cum iert-Sorin Poclitaru

Și dacă n-aș putea ierta
Cât rău mi-a fost, îmi pare rău,
Dar vreau să uit surâsul tău
Și vreau să iert plecarea ta,

Așa cum toate-ncet le iert…
Și ce cu voie am greșit,
Și ce-am urât, și ce-am iubit
Atunci când sângele mi-a fiert.

Cum iert și viața c-a durut
Când risipire-am fost și vânt,
Cum iert și cer, iert și pământ,
Și-i iert pe-acei ce nu m-au vrut;

Cum iert că n-am știut să mor,
Fiind în viața mea străin,
Cum iert și colții cu venin
Ce m-au mușcat când mi-a fost dor;

Cum iert și mâinile străine
Ce-n timp m-au sugrumat de gât…
Și-apoi, iertând ce-a fost urât,
La urmă, să mă iert pe mine.