Cum meriti sa fii iubita_2

Prima parte a articolului o puteti citi aici: copilrau.webnode.ro/news/cum-meriti-sa-fii-iubita/

 

Inainte sa continuam vreau sa va propun un exercitiu care sa va excite la maxim simturile intelectuale. Nu va ganditi la alte-alea, va arat un fragment, doar un mic feedback al unui cititor fidel. Poate asa se va deschide o usa de comunicare si pentru altii in as spune parerea buna sau proasta despre cum se petrec lucrurile pe aici. Hai sa vedem o parte din ce am primit:

Cum a spus Maica Teresa: "unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare. Alții ca o lecție"
Dar de la toți te alegi cu ceva: iubire, fericire, sex, tristețe sau doar un gust amar. Depinde cât îți și ce dorești. Sau ce așteptări ai." (multumesc VV)

 

Sa continuam acum cu articolul de ieri:

 

Vorbim in continuarea celor spuse ieri, de cazurile nefericite cand unele persoane nepotrivite "apar sa te iubeasca". Este dificil să accepți faptul că oamenii care aduc neplaceri sau răul în viața ta, care îți provoacă dureri sau suferinte cumplite sunt o parte importantă a călătoriei tale, dar este adevărat. Întâlnirile noastre cu oamenii nu sunt deloc întâmplătoare. Fiecare persoana care ne străbate calea, cu care interactionam la un moment sau altul, are propria misiune. Se spune că în viaţă "totul se întâmplă cu un motiv". Uneori poate nu realizăm care este motivul, alteori poate ne dăm seama prea târziu. Cert e că nimic nu e întâmplător şi întotdeauna va exista un motiv pentru care noi oamenii ne întâlnim unii pe ceilalţi. Dar despre asta vom citi mai multe in "Sunt oameni_4" articol care sta sa iasa in curand. Revenim la iubire si la cum meriti sa fii iubit/iubita.

 

In cazurile cele mai fericite, vin exact acele persoane de care aveam nevoie sa ne iubeasca, exact in modul in care ne-au iubit si care ne-au dat sansa sa ne vindecam. Si ne-au facut sa visam, sa "traim", sa dorim, sa iubim. Si au facut-o punandu-ne fata in fata cu noi, fortandu-ne sa acceptam si sa capatam taria interioara, taria de a ne asuma ceea ce se cerea a fi asumat. Si noi am acceptat fara nicio conditie.

Exact in acelasi mod, intram si noi, la randul nostru, in vietile altora, intram pentru ca ne-au chemat, pentru ca aveau nevoie de noi si de ajutorul nostru in procesul lor de evolutie. Si am intrat pe drumul lor, pentru ca se cerea ca cineva sa "intre" si sa-i iubeasca, in felul "nepotrivit" in care doar noi aveam capacitatea de a-i iubi.

Ar fi bine sa invatam sa nu mai aruncam cu pietre intr-un om care nu poate sa ne iubeasca, nu poate asa cum avem noi pretentia sa o faca. Si atunci avem doar cateva optiuni. Fie sa plecam, sa parasim corabia, insa numai sobolanii parasesc barca la prima ploie mai serioasa fie sa acceptam cum sa nu cerem unui om sa simta in modul in care dorim noi sa simta. Si in cazul in care nu o poate face, sa consideram ca noi meritam mai mult. (aici nu vorbim despre lipsa de respect, despre violenta fizica sau psihica, vorbim de o relatie "normala", normala in acceptiunea in care am fost educati de catre societate sa intelegem normalul).

 

Nu, nu meritam mai mult, era exact ce si cat trebuia in acel moment, pentru inca o lectie, pentru inca o experienta de viata. Constient sau nu trebuie sa intelegem ca aceea persoana nu se gasea "acolo" si nici noi nu ne aflam in aceea relatie pentru a face troc, a cuantifica si a ne numara "produsele" expuse pe tejghea. Sau si mai rau pentru a le vinde, pentru a ne vinde. Sufletul, trupul sau ce 'om mai avea noi de "vanzare".

 

Iubirea nu este despre merite, nu este despre asteptari si nu este despre folosinta. Iubirea data-n folosinta, iubirea ca spatiu locativ, iubirea ca plasa de siguranta, toate astea suna ca naiba in conjunctie cu termenul. Iubirea este doar despre a deveni TU, acel tu de care ai fugit azi, ieri, acum ceva vreme, acum ani, 10, 15, acel TU de care ai fugit o intreaga viata.

Iar acel om care "nu te iubeste, asa cum meriti", a venit sa te invete sa te iubesti si sa-ti imbratisezi toate partile neiubite din tine, de catre tine, toate cioburile colturoase din suflet. Si sa inceapa sa iti placa de tine cand te uiti in oglinda sau cand iti privesti sufletul. Cel mai frumos suflet e cel care iubeste, nu cel numai un zambet pentru toti, cel de pe taraba, de pe tejghea, cel pe care "il vede" toata lumea si cativa chiar vor sa-l targuie pe pret de nimic, daca se poate.

 

Pertinent, drag cititor, ai putea intreba "si eu al cui raman in cazul asta?". Stii cine va rămâne lângă tine în cele din urma?... Va rămâne omul care va învăța să te cunoască... caruia nu ii va fi teama nici de părțile rele din tine și care va rămâne neclintit de langa tine... Omul care va învăța să rada cu tot sufletul la glumele tale stângace sau te va face sa razi cu glumele lui grosiere. Omul care îți va simți slăbiciunea într-o zi ploioasa...(iar ploaia) si te va lua in brate fără sa spună nimic... Si va ramane asa lipit o vreme nedefinita. Ai un astfel de Om prin preajma? Esti o persoana fericita. Fa totul sa nu il pierzi, sau nu face ceva ca sa... il pierzi. Exprima-ti dragostea!