Cum pot repara asta?
14.11.2022 15:30
Azi mi s-a intamplat si mie ca in bancul ala cu Itic. "Ce crezi ca i-a trecut nebunului prin cap? Un glont de Kalasnikov de 7.62". Eu nu am facut cunostiinta cu respectivul proiectil dar ceva, ceva tot mi-a trecut prin teasta. O idee. Puteam sta si cugeta mai mult la (sau pe) subiect, ca e de scris (si vociferat) mult pe marginea sa, dar am zis sa vars continutul gandului, mintenas p-aici. Sigur ca, avand in vedere ora inaintata, foarte putini dintre voi veti mai vedea textul asta astazi. Dar si maine este o zi. O zi de 15, ceasuri rele si marti pe deasupra. Daca va-mpinge pacatul sa cititi azi, incepeti saptamana "bine". Hai sa vedem ce spune Copilul ala RAU. Da' bun... (in rare cazuri). CR_
Dupa asa o minunata introducere ma gandesc sa stric totul. Si sa vorbesc despre suferinta. Dar nu de a mea, ce credeati? Vreau sa vorbesc despre suferinta in general. Despre suferinzi, suferitori si nesuferiti. Când cineva suferă, răspunsul celorlalți este adesea: "Cum pot eu repara asta? Ce pot să fac? Ce soluții sau sfaturi pot aduce?". Mai sunt si alte cazuri de omniprezenti care te sufoca, omorandu-te cu insistenta lor incercand sa faca ceva orice bun sau prost, sau sa strice ceva, dupa caz. Din complezenta in majoritatea situatiilor, desigur. Si mai sunt si altii care nu fac nimic. Care stau, observa si tac. Deși adesea foarte bine intenționat un astfel de om, el poate trece cu vederea ceea ce persoana cealalta are nevoie cel mai mult: să fie auzită. Sa se faca auzita si nu numai auzita. Inteleasa si aprobata in demersuri. De văzut... sa nu mai vorbim. Ea doreste să i se ofere doar un spațiu linistit si safe în care să se simta in siguranta și să se poata destainui. O persoana care sufera lasata in starea ei se va destrama. Acea persoana este bine sa aibă pe cineva martor la durerea ei care să stea lângă ea în timp ce procesează durerea. Si persoana de buna credinta sa ramana, sa mangaie si sa ostoiasca durerea. Suferinta nu pleaca prin gesturile astea si nici nu scade in intensitate pentru că jalea nu poate fi "reparată la minut". E la fel ca la doliul care nu poate fi grăbit sau raționalizat. Dar "ramanerea" este ceva, este un act mai mult decat nimic. Suferinta este benefica in anumite cazuri. Ea se transforma in timp intr-un proces extrem de personal care necesită răbdare și compasiune. Tarie si echilibru. Este un proces dureros. E inconfortabil, desigur. Dar, este necesar.
Ce parere aveti de text? "Intr-o dilutie de compozitie literara, autorul n-a gasit nimic mai bun cu care sa ne abureasca, decat amalgam in text!", vor opina unii. Altii vor citi insa de doua ori cu rabdare. Apoi la o recitire, vor conchide ca au citit degeaba primele dati. Intelesul era altul. CR_dixit