Cuplu_full-Ana Blandiana

Despre poezia urmatoare va pot spune ca o avem gazduita pe aici dar intr-o forma incompleta. Cuplu-Ana Blandiana. Cititorii cu ochi buni au remarcat probabil asta si au considerat ca este bine si frumos sa o postez intr-o forma integrala. :) Multumesc! CR_

    Cuplu

    Unii te văd numai pe tine,
    Alţii mă văd numai pe mine,
    Ne suprapunem atât de perfect
    Încât nimeni nu ne poate zări deodată
    Şi nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia
    De unde putem fi văzuți amândoi.
    Tu vezi numai luna,
    Eu văd numai soarele,
    Tu duci dorul soarelui,
    Eu duc dorul lunii,
    Stăm spate în spate,
    Oasele noastre s-au unit de mult,
    Sângele duce zvonuri
    De la o inimă la alta.
    Cum ești?
    Dacă ridic braţul
    Şi-l întind mult înapoi,
    Îţi descopăr clavicula dulce
    Şi, urcând, degetele îţi ating
    Sfintele buze,
    Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
    Până la sânge gura.
    Cum suntem?
    Avem patru braţe să ne apărăm,
    Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
    Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
    Avem patru picioare să alergăm,
    Dar tu poţi fugi numai în partea ta
    Şi eu numai în cealaltă parte.
    Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
    Suntem egali?
    Vom muri deodată sau unul va purta,
    Încă o vreme,
    Cadavrul celuilalt lipit de el
    Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
    Sau poate nici nu va muri întreg
    Şi va purta-n eternitate
    Povara dulce-a celuilalt,
    Atrofiată de vecie,
    Cât o cocoaşă,
    Cât un neg…
    Oh, numai noi cunoaştem dorul
    De-a ne putea privi în ochi
    Şi-a înţelege astfel totul,
    Dar stăm spate în spate,
    Crescuţi ca două crengi
    Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
    Jertfindu-se pentru o singură privire,
    Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
    Însângerat, înfrigurat,
    Al celuilalt.