Curatenia de primavara

Am inceput prin a trage obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără voia mea. Sunt lucruri bune, rele, sedimente si lest. Lest nu in sensul pozitiv de incarcatura care asigura stabilitate ci in sens figurat, de lucru nefolositor, inutil. Vreau să curăț de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rămase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia așa cum te joci de-a v-ați ascunselea. Adica... "te pui tu", numeri pana la zece si apoi incepi sa cauti. S-au strâns grămăjoare de astfel de resturi și parcă au început să degaje un miros neplăcut. S-or fi alterat sau depreciat in timp. Nu stiam ca pot fi sau pot deveni elemente perisabile. In tot cazul, mi-am spus că este imperios necesar să dezinfectez și pereții, de dezamăgire, de regrete, de durere. Nu ma voi atinge insa de camera memoriei. Si nici de a uitarii.

Lacrimile mi-au curs până în suflet uneori, așa că trebuie să șterg bine și ferestrele. Sunt pline de dâre albicioase care par destul de greu de curățat. E un amestec de apa, sare, suferinta si amar.

 

Da, de astăzi sufletul meu e închis pentru curățenie și renovare. Nu intrați și nu insistați!

E vremea curățeniei, oameni buni! Nu pentru că e primăvară, ci pentru că sufletul are nevoie de liniște si primavara. Doar asa se intremneaza dupa trecerea printr-o bucata de viata. Sufletul e o casă pe care trebuie să o menții curată, aerisită, parfumată si plina de energia ta, "de binele" tau. Simtiti acum in nari, sunt sigur de asta, mireasma  casei mirosind a curatenie si a confort. Simti amprenta zonei tale de confort, locul unde te simti mereu bine. Apoi, după ce ai făcut curățenia necesară, trebuie să reorganizezi, să redecorezi prin adaugare pentru a umple golurile ramase. Pentru că..., vezi tu, uneori, curățând și aruncând ce nu-ți mai folosește, ce te-a dezamagit, intristat sau dezechilibrat in ultimile vieti, încăperea tinde sa  rămâna tot mai goală. Așadar va trebui să agăți pe perete un tablou-două de speranță, pe jos să așezi un covor de gânduri bune, sincere si curate, la fereastră să pui o perdea de credință aseazata cu fata spre cer, iar pe măsuța din mijlocul încăperii să pui un coșuleț de prietenie. Acolo, langa cartea ramasa deschisa, ca o buna aducere-aminte, spre neuitare. Bun!!! Acum nu mai rămâne decât să luminezi întreaga încăpere cu iubire. Si la fel cum lumina se defineste prin lungimi de unda intre infrarosu si ultraviolet la fel si sufletul sa emane iubire in intregul spectru vizibil si invizibil. Nu vreau sa va introduc prea tare in optica studiata prin anul 3 sau 4 asa ca nu vorbesc si despre colapsul functiei de unda. Cu alta ocazie, va explic. Nu am adus in discutie termenul asta,  asa arbitrar, ca sa va arat ce destept sunt, ci pentru ca are stransa legatura cu dualismul unda-particula. Priviti-va sufletul... unda cu unda, particula cu particula. Poate vorbim intr-o buna zi si despre asta.

 

Curățenia e gata dupa toate astea, iar casa a devenit din nou spațioasă și primitoare. Plina de iubire si de dragoste. A devenit iar "acasa" pentru cineva. Acum miroase și frumos. Simtiti?

Sufletul curat miroase a tei. Sau a iarba proaspat tunsa, a pamant udat de o ploie de vara, sau a NOI!