Reflectii de autor-Invat sa dansez in ploaie

Ploua peste orasul meu. Ploua incet, ploua senin, ploua mocnit. Ploua "de toamna", ploua "de ud". E "motiv de pretext" pentru mine sa scriu despre ploaie... Sa scriu iar. E doar motiv, e doar pretext, e doar melancolie. Si o usoara tristete de noiembrie. Hai sa vedem textul ca tare am fost urecheat de voi, in gand, ca nu am mai produs nimic pe aici. Am si eu limitele mele, credeti-ma. Ca de fiecare data va avertizez si acum: luati textul asa cum este, asa cum va curge el prin fata ochilor. Incet, senin, mocnit. Ca ploaia de toamna de afara. CR_

 

În sfârșit am început să înțeleg că viața pare o țintă în mișcare. O tinta greu de atins pentru care trebuie sa umbli ca pozitia valvei de sacrificii sa fie setata pe open. A fost nevoie de multe umflături, vânătăi și căzături pentru a realiza că nu fiecare zi va fi o victorie. Ploua azi. Am zile în care nu vreau să mă dau jos din pat, pana si sa fac un duș pare a fi o sarcină monumentală. Adica sa ma semi-ud macar, cum zicea cineva odata. Dar sunt și zile în care sar din pat, gata să cuceresc lumea și simt că pot face orice. Simt ca pot face asta cu usurinta, fara oboseala, durere sau vlaguire. Nu există nicio regula sau motiv pentru care zilele mele sunt o grămadă de suișuri și coborâșuri, dar cred că așa funcționează viața. Cred ca asa este si la voi. Trecem prin viata fara sa luam prea in serios fiecare amanunt de genul asta. Doar cand ploua, ca acum..., putem cadea intr-o usoara meditatie. Ma intrebati de ce sunt zile si zile? Nu am toate raspunsurile la asta si de cele mai multe ori nici nu stiu intrebarile voastre in detaliu. Sunt zile in care e o luptă să-mi dati un zâmbet pe față, în timp ce în alte zile nu mă pot opri din râs. Vi s-a intamplat si voua? Inclin sa cred ca da.

 

Am învățat să primesc micile victorii în zilele "proaste", cu bucurie in suflet. Complimentul unui străin, o ceașcă de cafea delicioasă sau chiar doar un telefon banal de la un prieten ma pot face fericit. Daca mai si ploua ca acum... creste exponential fericirea, imi creste sufletul pana deasupra crestetului. Si am aproape 2 m.

Așa împing eu momentele grele spre "altadata", zilele în care se pare că nu pot găsi energia sau motivația să forțez mai tare și să mă ridic deasupra. Zilele alea cand nu ai chef sa te ridici din pat. In acelasi timp stiu că acelea sunt zilele care contează cel mai mult, sunt zilele cand trebuie să sap adânc, să lupt mai mult și să fac ce e mai bun din cele mai rele lucruri. Sa scot binele din tot ce poate fi mai rau. Pana acum mi-a reusit de fiecare data. Important este sa cunoastem raul, in toata splendoarea lui, ca sa putem discerne sa extragem binele din el. Pentru ca "bine" exista peste tot.

 

Oricine poate naviga prin zilele ușoare din viata sa. Iubim vremurile când totul merge bine, lumea e bună și orice pare posibil... Iubim iubirea atunci, iubim oamenii, privim toate lucrurile cu alti ochi. Nu sunt un spirit războinic defel sa nu fac asta zilnic. Sunt insa un spirit care înțelege în sfârșit că viața nu este doar despre victorii mari sau zilele ușoare, ci si despre a găsi lumina în zilele rele și a-ți împinge drumul spre orice bucurii mici pe care le poți vedea prin furtuni. De a gasi lumina chiar de este cea de la capatul indepartat al tunelului. De a vedea prin furtuni, sau printre stropii de ploaie. Deci, da, va ploua și va ploua iar, iar furtunile pot amenința să-mi spele hotărârea, dar nu mai las zilele acelea să mă definească. Pentru ca, inca am atata energie buna incat pot darui cu darnicie si altora. Am încetat să mai cer ca furtunile, ploile și provocările să înceteze. Acum, îmi pun cizmele de ploaie, bocancii waterproof, îmi pun cel mai frumos zâmbet pe care îl pot găsi și îmi abordez zilele cu capul înainte. Toti cei care ma cunosc stiu cum ma bucur de ploaie. E simplu! Tot o să mă ud, tot o să alunec și poate o să si cad, dar măcar acum... Ei bine dragii mei, acum... Învăț să dansez în ploaie.

 

Cam asta e "scrisul de azi", rumegat la prima ora a diminetii. Sa nu veniti la mine cu texte siropoase pe acorduri de manele ca as fi trist si nefericit. "O viata mea..." sa nu v-aud. Cantati pentru voi daca (va) simtiti asa. Azi ploua, e vreme de batut aleile parcului, e vreme de necoborat din pat, e vreme pentru "altceva" acolo in asternut. Sa nu veniti nici macar cu un ceai fierbinte, fie el chiar si Panda Dung Tea. Imi e lene azi, dar voi scrie si despre lene in curand. Astazi este o vreme in care pana si mersul la dus cere o vointa monumentala. E o vreme d-aia de... "numarat bani"! CR_dixit!!!

 

"Si e greu sa pastrezi aprinsa o lumanare / In ploaia rece de noiembrie"... se spune la un moment dat in textul piesei. (daca engleza mea e deficitara corectati-ma va rog, pun textul original mai jos). Asa ca sa nu mai ziceti de mine ca sunt trist, pesimist, melancolic sau romantic in ploaia de noiembrie. Intotdeauna "se poate" si mai rau!!!

 

November Rain

 

When I look into your eyes
I can see a love restrained
But darlin', when I hold you
Don't you know I feel the same?
Because nothing last forever
And we both know hearts can change
And it's hard to hold a candle
In the cold November rain
 
We've been through this such a long long time
Just tryin' to kill the pain
But lovers always come and lovers always go
And no one's really sure who's lettin' go today
Walking away
If we could take the time to lay it on the line
I could rest my head
Just knowin' that you were mine
All mine
 
So if you want to love me
Then darlin', don't refrain
Or I'll just end up walkin'
In the cold November rain
 
Do you need some time...on your own?
Do you need some time...all alone?
Everybody needs some time...on their own
Don't you know you need some time...all alone?
 
I know it's hard to keep an open heart
When even friends seem out to harm you
But if you could heal a broken heart
Wouldn't time be out to charm you?
 
Sometimes I need some time...on my own
Sometimes I need some time...all alone
Everybody needs some time...on their own
Don't you know you need some time...all alone?
 
And when your fears subside
And shadows still remain
I know that you can love me
When there's no one left to blame
So never mind the darkness
We still can find a way
'Cause nothin' last forever40
Even a cold November rain
 
Don't ya think that you need somebody?
Don't ya think that you need someone?
Everybody needs somebody
You're not the only one
You're not the only one