Daruire
Pentru ca suntem in Saptamana Mare incerc si eu sa imi adaptez textele si subiectele de aici, astfel incat sa nu sar macazul prea tare. Nu de alta, dar, repunerea pe sine este anevoioasa, numai cel ce n-a deraiat vreodata, nu stie. Voi scrie putin si cu cuvinte masurate, acceptate de Dex si de ochii printeselor rusinoase, candide. Nu am nicio idee de subiect pentru azi, dar cum am cateva momente de liniste vreau sa improvizez ceva pentru bucuria celor ce intra zilnic pe aici. Aduc multumiri tuturor celor care deschid vreun link pe acest site. CR_
M-am gandit sa vorbesc despre Daruire in proxima apropiere a Sarbatorilor Pascale. O voi face in stilul CopilRau, adica fara dulcegarii si mangaiat pe vene. Sau artere, dupa caz. Hai sa vedem....
Cu cât avem mai mult, cu atât mai multe ne lipsesc. Si nu e doar o impresie a noastra, ci cam asa sta situatia din teren. Cu cât primim mai mult, cu atât mai puţin dăruim. Fraza asta isi are temelii solide in verificari zilnice. Am in cap un articol pe tema numit "Contraste" construit pe observatiile mele zilnice de pe strada. Cu cât facem mai multe, cu atât mai putine realizăm. Adica "facem" o zbatere oarba, de gaina beata, intoxicata cu bronz-aluminiu lichid. D-ala luat de la magazinele de bricolaj care creaza aurolaci din oameni. Prosti!
Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât mai putin învătăm. Sau nu ne invatam. Minte! Cu cât vorbim mai mult, cu atât transmitem mai puţin. In loc sa daruim, sperante macar, palavragim aiurea, scuipand cuvintele ca pe niste seminte. Stricate, amare. Cu cât ascultăm mai mult, cu atât mai puţin înţelegem. Ma gandesc la povetele din copilarie, "sa fiti ascultatori!". Ma gandesc si iar nu inteleg. Cu cât privim mai mult, cu atât vedem mai puţin. Vedem mai putin afara si inauntrul sufletului intr-o auto-miopie impusa. Cu cât atingem mai mult, cu atât mai putin mângâiem. E greu si cu atingerea asta, trebuie sa fie touch sau... tap? ca eu nu stiu limbi d-astea, dar las discutia deschisa pentru cunoscatori. Eu tot la touching ma gandesc insa...
Cu cât încercăm mai mult, cu atât mai putin reușim. Gaina aia inca zace mahmura in cotet in asteptarea ciorbei de potroace. Cu cât suntem mai aproape unii de alii, cu atât mai înstrăini ne simim. Suntem aproape unii de altii sau doar asta e perceptia noastra falsa pentru a ne simti (mai) bine? Noi cu noi insine!. Cu cât suntem mai bogaţi în lucruri, cu atât suntem mai sărăciţi de noi. Sau de Noi, despletiti voi nuanta. Fuga dupa lucruri luceste sclipitor. De acolo si expresia, "era o saracie lucie!". De NOI! Cu cât suntem mai înconjuraţi de oameni, cu atât mai singuri suntem... Si sufletul merge tot mai des singur la culcare si el. De foarte multe ori dn nefericire, si chiar de mai multe ori pe noapte. Cu cât merităm mai mult, cu atât mai putin primim. Uitati-va la mine... (era o gluma,
Poate că nu am primit la fel de mult cât am dăruit. Poate că nu am fost iubit atât cât am iubit. Cantitativ dar mai ales calitativ! Poate că nu am fost mângâiat atât cât am mângâiat eu, sau poate ca am fost. Here's a little love tap for you. Merge? Habar n-am daca e corect! Poate că nu am fost iertat atât de mult cât am iertat eu, cu toate ca daca recitesc pastila de sambata trecuta incep sa am dubii ca asa este. Poate că nu am fost aşteptat atât cât am aşteptat eu, dar cine sa aiba rabdare cu mine. Toti vor rabdare si disponibilitate, putini insa stiu sa si ofere asa ceva.
Poate că nu am fost urmat atât cât am urmat. Pe mine si pe altii. Dar nu imi pare rau. Tot balastru de invataminte acumulat mi-a folosit mai tarziu in vreo ocazie sau alta. Poate că nu am fost înţeleas la fel de mult cât am înţeles, insa asta e scuzabil la cat de alambicat ma exprim. Asa ca in textul asta! Voi ati inteles ceva? Si eu la fel..., dar cu mare greutate! Poate că nu am fost aleas mereu cu inima, numai cu inima. aşa cum am ales eu. Dar inima are si ea problemele ei, tahicardie, bradicardie sau cine stie ce fibrilatii.
Poate... Dar, cu toate astea voi continua să dăruiesc, să iubesc, să mângâi, să iert, să aştept, să urmez, să înţeleg şi să aleg. Pentru că o inimă iubitoare este încăpătoare, cu mult spatiu locativ intr-insa!